Povestea controversată a sârbului care a declanșat primul război mondial. Cum a ajuns la Arad, „închisoarea” imperiului austro-ungar

Comunitatea sârbă din zona Banatului are o importanță deosebită în desfășurarea primului război mondial. La 100 de ani de la începutul acestuia, Republica Serbia intenţionează să iniţieze câteva acţiuni concrete, legate de comunitatea sârbă, care să amintească de dramaticele evenimente din acei ani. Consulul general al Republicii Serbia la Timişoara, Lazar Manojlovic, a anunţat că ţara sa a decis să amplaseze în cetatea Aradului o placă comemorativă şi, ulterior, să ridice un monument osuar în memoria miilor de sârbi care şi-au găsit aici sfârşitul, pentru aceasta existând şi un acord oficial al părţii române.

Sârbul care a declanșat războiul

În preajma dramaticelor evenimente din vara anului 1914, primejdia războiului plutea în aer, căci spiritul revanşard al marilor puteri se făcea tot mai simţit. Pretextul izbucnirii primului război mondial a fost asasinarea, la Sarajevo, a arhiducelui Franz Ferdinand, nepot al împăratului Franz Josef I şi succesor la tronul austro-ungar, şi a soţiei sale, ducesa Sophie von Hohenberg. Moştenitorul tronului şi soţia sa se aflau, în 28 iunie 1914, într-o vizită de o zi în capitala Bosniei, provincie care fusese anexată imperiului în anul 1908. O primă încercare de asasinare a arhiducelui şi a ducesei a avut loc în drum spre primăria oraşului, când Nedeljko Čabrinović, un tânăr bosniac naţionalist în vârstă de 19 ani, a aruncat o bombă spre maşina în care se aflau înalţii oaspeţi. Cei vizaţi au scăpat nevătămaţi, dar au fost răniţi doi însoţitori ai acestora şi şase persoane din rândul privitorilor. În ciuda celor întâmplate, Franz Ferdinand, care nutrea planuri de federalizare a imperiului, a refuzat să îşi întrerupă vizita, şi după primirea festivă de la primărie, a insistat să facă un tur al oraşului. Soția sa a încercat să-l convingă să renunţe la acest tur, dar stăruinţele sale au fost zadarnice.

Imediat după ce arhiducele şi soţia sa au părăsit primăria, Gavrilo Princip, un elev de gimnaziu de aceeaşi vârstă cu Čabrinović, care aparţinea mişcării naţionaliste Mlada Bosna, îndreptată împotriva stăpânirii austro-ungare, s-a despins din mulţime şi pe un pod aflat în apropierea guvernului a tras, de la foarte mică distanţă, două gloanţe mortale spre cuplul princiar.

Victimele au fost duse la spital, unde s-a constatat moartea lor. La fel ca  Nedeljko Čabrinović, şi Princip a fost arestat imediat după atacul ucigaş. A doua zi după atentat, sicriele cu trupurile neînsufleţite au fost duse la gara din Sarajevo, cortegiul funerar fiind condus de mai multe batalioane de infanterie şi de cavalerie. Tunurile din cetate au tras o salvă de doliu, după care trenul s-a pus în mişcare. Înmormântarea a avut loc la Viena, într-un cadru restrâns. Gavrilo Princip a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, dar avea să moară patru ani mai târziu în oraşul Terezin. Asasinarea moştenitorului tronului şi a soţiei sale a dus la escaladarea tensiunilor din Europa şi, o lună mai târziu, Austro-Ungaria declara război Serbiei, deşi aceasta acceptase condiţiile din ultimatumul pe care îl primise. Intrarea altor puteri europene în război la începutul lunii august, au dus la declanşarea primei mari conflagraţii a secolului trecut, în care au murit mai mulţi oameni decât în oricare alt război care avusese loc până atunci.

Arad, închisoarea imperiului

Cetatea Aradului, construită între anii 1763-1783 pe malul stâng al Mureşului,  în stil Vauban, a fost, până în 1918, una din cele mai mari închisori militare ale Imperiului austro-ungar. În anii primului război mondial, în meterezele exterioare ale cetăţii s-a amenajat o tabără pentru prizonierii din Bosnia şi Herţegovina, şi aici a stat, o vreme, şi asasinul arhiducelui şi a soţiei sale, Gavrilo Princip. Din cauza condiţiilor de detenţie extrem de grele, în această tabără şi-au pierdut viaţa 4.317 prizonieri. În noiembrie 1918, cetatea Aradului a fost ocupată de trupele franceze şi sârbe, iar în vara anului 1919 a trecut sub comanda armatei române. De mai mulţi ani se vorbeşte de transformarea cetăţii Aradului într-un obiectiv turistic, dar, până acum, intenţiile s-au limitat la nivelul declaraţiilor.