CAMPANIE PRESSALERT.ro LUPTĂTOARELE Incredibila istorie a medicului care de un sfert de...

CAMPANIE PRESSALERT.ro LUPTĂTOARELE Incredibila istorie a medicului care de un sfert de secol este îngerul păzitor al amărâților din Timișoara

14
DISTRIBUIȚI

becksy

La „cantina” din subsolul unei case din Timișoara se întânesc, de mai bine de 20 de ani, sute de oameni nevoiași din oraș. Primesc mâncare gratuită datorită Elenei Becsky.

În vârstă de 76 de ani, femeia le gătește copiilor și bătrânilor neajutorați mâncarea de zi cu zi. Tot ea se ocupă și de taberele de vară de pe malul Lacului Surduc. Casa Elenei nu este numai una din cantinele sociale din oraș ci, de două decenii, este și un loc de relaxare, dar și de învățătură, deoarece copiii primesc din partea unor profesori voluntari meditații la matematică, limba română sau limbi străine.

Totul a început după revoluția din 1989. Elena Becsky, pe atunci în vârstă de 52 de ani, era medic de familie într-un cartier de la marginea Timișoarei. Emoționată de starea precară a unora dintre pacienți, cărora veniturile nu le ajungeau pentru masa de zi cu zi, a început să își împartă mâncarea cu pacienții ale căror venituri erau insuficiente. În acea perioadă au venit ajutoare din Germania, sute de pachete destinate familiilor nevoiașe. „Au venit multe mașini cu pachete gata făcute și cu listă, dar nu aveam un loc unde să le depozităm. Atunci mi-am sunat prietenii, am golit demisolul casei mele și le-am depozitat acolo. În câteva zile le-am dus celor care se aflau pe listă. Au mai venit o dată și le-am depozitat tot la subsol. Atunci m-am hotărât să fac bucătăria mea unde să gătesc pentru nevoiași”, povestește femeia.

Începutul a sunat bine, iar sponsorizările erau suficiente pentru ca bucătăria doamnei doctor Becsky să funcționeze așa cum trebuia. Nemții aduceau de la pâine la zarzavaturi, fructe, conserve, dar nu și bani. S-au implicat și voluntari, care ajutau la curățenie sau gătit. Cu timpul au încetat sponsorizările, au plecat voluntarii, în timp ce numărul oamenilor nevoiași a crescut, depășind suta de persoane. Lunar, pentru facerea ei de bine, doamna Becsky avea de plătit facturile la curent, gaz, apă.

Statul a ajutat-o cu bani doar o scurtă perioadă de timp. „Îmi amintesc că odată ne-au tăiat curentul înainte să terminăm mâncarea.


Pregăteam fasole. Am fost nevoită să gătesc mâncarea la vecini. Erau zile în care mergeam pe câmp să adunăm varză, dovleci înghețați, salată, ca să avem ce să le punem oamenilor pe farfurie. A fost un chin, dar am dat mâncare în fiecare zi”, ne spune Elena Becsky.

”La un moment dat soțul meu s-a săturat și a plecat”

Și după ce a ieșit la pensie femeia a continuat să le gătească zilnic nevoiașilor, pentru a le asigura hrana. A riscat totul. Chiar și propria familie. Soțul Elenei a părăsit-o, deși la început a fost cel care a sprijinit-o cel mai mult. Nu a mai suportat faptul că Elena lui îi punea pe săracii orașului pe primul loc. „S-a săturat și el și a plecat cu altă cucoană. M-a ajutat, dar după aceea dus a fost. Asta nu m-a descurajat”, mărturisește femeia.

A continuat să ajute familii din satele de lângă Timișoara, copii fugiți de acasă, femei părăsite de soți. Bătrâna își amintește de o fată care a plecat de acasă din cauza condițiilor proaste de trai. A luat-o în grija ei luni de zile, iar ulterior tânăra a plecat să studieze în Norvegia. Un alt băiat și-a terminat studiile la Paris cu ajutorul Elenei Becsky, care i-a plătit biletele de avion ca să ajungă acolo.

Fata „de suflet” a bătrânei este Andreea, pe care a educat-o cum a știut ea mai bine. Andreea este proaspătă absolventă a Facultății de Medicină Veterinară din Timișoara, dar îngrijește un bătrân pentru că nu și-a găsit loc de muncă în domeniu. „Am ajutat mulți copii, și pot să spun că toți lucrează acum. Îmi amintesc cum îi „urmăream” la școală, să văd dacă învață. Le plăteam taxele pentru bacalaureat sau capacitate de fiecare dată când aveam bani. Acum au crescut și ajută și ei la rândul lor, dar puțini vin să mă viziteze”, spune femeia.

„Mamă” a zeci de copii deveniți mai târziu medici, avocați, ingineri

În prezent, 130 de persoane, pensionari sau copii, primesc mâncare gratuită de trei ori pe săptămână de la Elena Becsky. Bătrâna simte că nu mai poate, este bolnavă și primește sponsorizări doar de la Crucea Roșie și de la două firme. Oamenii vin cu găleți în care li se pune porția de mâncare, iar unii mănâncă chiar în fața casei Elenei sau în stația de tramvai de alături.

„Asta e un fel de avalanșă pe care nu o mai poți opri. Ei au venituri foarte mici sau chiar deloc și nu pot să nu îi ajut. Le pun porția în găleți deoarece casa stă să cadă și nu mai am loc unde să îi invit să mănânce. Îi văd cum se așează pe gardul din fața casei sau în stația de tramvai și mănâncă ce am pregătit. Sunt bolnavă, și singurul ajutor vine din partea bucătăresei sau a șoferului care le duce mâncare unor familii de la periferia orașului. Cei care bat la ușa mea așteaptă o porție de mâncare, prea puțini sunt cei care donează alimente sau mă ajută. Sunt 25 de ani în care nu am apucat să mă odihnesc și simt că nu mai pot”, mai spune Elena Becsky.

14 COMENTARII

    • Poate doriti sa ne dati mai multe detalii. Eu personal nu sunt de acord cu sustinerea oamenilor nevoiasi atat de mult timp. Nu faci altceva decat sa ii incurajezi sa nu munceasca deoarece ei stiu ca la usa ta vor gasi mereu mancare-lucrul cel mai important, ca de dormit, dorm pe unde apuca.

  1. Aceasta doamna sufletista merita cunoscuta si prezentata la nivel national prin mass-media. Asemenea oameni sint cu adevarat de valoare, si nu ceea ce vedem zilnic la televiziune si prin mass-media. Pe cind o emisiune cu aceasta doamna si cit a ajutat dinsa oamenii nevoiasi vreme de 20+ ani, sacrificindu-si sanatatea, viata personala, viata profesionala si siguranta financiara?

  2. Fiind asa de sufletista, intelegatoare, altruista, precum este prezentata in acest articol imi pun ibtrebarea; De ce nu este ajutata de organizatiile nonguvernamentale existente in numar mare in acest oras??
    Activitate multor ONG existente in Timisoara este cunoscuta si apreciata atit la nivel local cit si national unora fiind acordata si Premiull de excelenta in domeniul in care activeaza!
    Parerea mea ca doar COLABORIND unii cu altii ONG ibtre ele si cu sprijinul AUTORITATILOR LOCALE putem ajuta acesti oameni nevoiasi.

Dă-i un răspuns lui ila Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.