Născut în comuna Bilbor din județul Harghita, în 28 iulie 1932, Romul Nuțiu, cel care avea să devină cel mai de seamă reprezentant al expresionismului abstract în pictura românească postbelică, a urmat clasele primare în satul Cașva din județul Mureș, iar după Diktatul de la Viena din 1940, familia s-a refugiat la Blaj.
Romul Nuțiu a urmat studiile universitare la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, pe care le-a absolvit în 1957, și din 1958 s-a mutat la Timișoara, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții.
Debut la Timișoara
A debutat în pictură imediat după absolvirea facultății, la Salonul Anual de Arte Frumoase din Timișoara, unde a cunoscut artiști importanți ai vremii, precum Catul Bogdan, Petru Comarnescu, Romul Ladea sau Alexandru Ciucurencu, cu care a urmat apoi o specializare la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.
Revenit la Timișoara, a început să predea la Liceul de Arte Plastice și a continuat să studieze cu pictorul Julius Podlipny. A devenit lector la secția de grafică a facultății de desen, precum și membru al Uniunii Artiștilor Plastici, apoi profesor la Facultatea de Arte. Pe parcursul anilor s-a dovedit a fi un adept al liniei expresionismului abstract din anii postbelici, ca o formă de rezistență împotriva realismului socialist. A rămas fidel acestui mod de a picta până la sfârșitul vieții, devenind cel mai important reprezentant artist român al acestui curent. Tablourile sale, care se evidențiază prin culori puternice, specifice expresionismului, emană forță spirituală, dar în același timp, pictura lui Romul Nuțiu trebuie descifrată pentru a percepe intuitiv mesajul provocator și abstract al artistului.
Cu timpul, acesta a trecut la lucrări tridimensionale, la instalații și performance, întruchipând în arta sa, potrivit criticilor, ideea de „elan vital”, care transpunea în imagine ideile filosofului francez Henri Bergson și a reușit, încă de la începutul anilor ’60, să creeze la Timișoara, împreună cu alți artiști plastici, un adevărat curent de avangardă în pictura românească.
Expoziții și lucrări
A participat la saloanele oficiale din București și Timișoara, la numeroase expoziții colective dar mai ales personale din București, Constanța, Timișoara, Bacău, Reșița, Sibiu, Arad, precum și la expoziții de artă românească peste hotare și a făcut mai multe călătorii de studii în URSS, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia și Italia. În anii 1969 – 1970 a fost prezent cu lucrări în cadrul expoziției „26 de artiști plastici timișoreni”, care a fost prezentată la Novi Sad și Belgrad și, cu toată izolarea României din anii regimului comunist, a reușit să expună la expoziții internaționale organizate și în afara lagărului socialist, precum cele de la Barcelona, Graz sau Londra.
Printre lucrările sale monumentale se numără un mozaic realizat la gara Băile Herculane, două lucrări monumentale la Predeal, două lucrări în tehnica marmurei artificiale la universitatea timișoreană și una pentru aeroport, realizată împreună cu artistul plastic Lidia Ciolac.
A devenit, mai ales în ultimul deceniu, unul din artiștii est-europeni foarte apreciați la nivel internațional, după o fructuoasă colaborare cu galeristul și istoricul de artă dr.
Joana Grevers din Germania. Tot în anii postdecembriști a expus, la Viena, Bruxelles și în Brazilia iar lucrări ale sale fac acum parte din importante colecții din Germania, Franța, Italia, SUA și Canada sau sunt incluse în selecția celor mai mari case de licitație din lume. În ultimii ani de viață, s-a ocupat de galeria de artă Calina din Timișoara, profilată pe expoziții de artă contemporană.
S-a stins din viață la 5 aprilie 2012, la Timișoara, la vârsta de 80 de ani, și a rămas un reper în memoria vieții culturale a orașului, prin pledoariile sale pentru o artă lipsită de orice constrângeri.
Surse foto: paginidecultura.ro, modernism.ro, artnet.com