Facerea de bine

Constat, din nou, că suntem un popor tare ciudat. Creativ, da, descurcăreț, bineînțeles, cu predispoziție genetică pentru proastă creștere – fapt dovedit. Suntem și instabili, imprevizibili. Iubirile, urile, simpatiile, disprețurile noastre se împart pe principiul cărților aruncate pe masa vreunei mame omide. Asta se vede mai ales în situații în care simțim că trebuie să ne așezăm într-o tabără, că trebuie musai să fim “pro” sau “contra”. De exemplu, la încătușări sonore, precum cele ale lui Mazăre, Becali sau Dan Diaconescu.

Stimulat și de mediocrii din televiziunile obsedate de breaking news-uri sterpe și de chiloții Elenei Ceaușescu, românul obișnuit se pătrunde de compasiune pentru vedetele politice și administrative anchetate de DNA.

Românul obișnuit, învățat că procurorii anti-corupție sunt “slugi” politice și că singura lor preocupare este să fabrice dosare unor oameni de altfel de treabă, empatizează. Și are un argument plin de umanitate – tocmai pe el, care a “făcut atâta bine” ? El, care a construit case pentru săraci, a aruncat cu bani în mulțime și i-a dat acestei mulțimi anonime posibilitatea să stea nopți întregi în direct, la telefon?

Facerea de bine, în ochii multora, pare să fie apărarea supremă, scuza perfectă. Le plângem de milă infractorilor și suspecților de corupție, iar politicienii cu funcții mari în stat ne țin isonul apărându-i public, cu nerușinare. Poporul a vărsat o lacrimă și pentru Gică Popescu, și pentru Becali, iar oamenii din țara lui Mazăre l-au plâns frumos și pe al lor “lider minimo”.

Drag popor mințit cu televizorul, să știi un lucru: facerea asta de bine e cum o știi. Acești oameni fac bine pe banii tăi. Sunt generoși cu nevoiașii în același mod în care un chirurg psihopat ți-ar tăia din pulpă ca să-ți pună carne pe mână și te-ar convinge că așa e bine, deși tu sângerezi și urli de durere. Facerea lor de bine te lasă în curul gol și tu, spălat frumușel pe creier, le mulțumești pentru asta. Atunci când cineva pune sub semnul întrebării acțiunile lor de făcut bine, tu te zvârcolești în țărână de mila lor. Sărăcit și manipulat, îți bocești torționarii, cuprins de o plăcere masochistă de a pupa bocancul care te calcă pe cap.