O infuzie de fericire, zâmbete largi și chipuri senine. Pe Facebook. În realitate, suntem altfel. Mă întâlnesc uneori cu oamenii ăia care scriu de fericire, care ne învață cum să construim o lume mai bună din vârfurile degetelor care alunecă pe tastatură și ne spun, cred ei subtil, ce frumoasă ar fi lumea de-ar exista mai mulți ca ei. Descopăr că cei mai mulți dintre ei sunt încrâncenați pe viață, pe noi cei care ne ducem insignifianta existență fără să ne afișăm bucuriile și durerile, dezamăgirile și împlinirile în spațiul public al internetului. Jucăm într-o piesă cu măști ale tragi-comediei, ne uităm la personaje care nu știm dacă râd sau plâng când le vedem expresiile chinuite. Este trist că suntem atât de happy că nu ne mai înțelegem nici unii pe alții, nici alții pe noi, nici noi pe noi.
Dar nu este totul pierdut.
Există locuri, spații atemporale în care te poți pierde liniștit de lume chiar în mijlocul ei și să simți că îi aparții. Înstrăinarea și asocialul sunt, într-adevăr, boli ale omului modern, însă libertatea, capacitatea de a ne smulge din conformismul și uniformizarea impuse la nivel general, ne pot aduce din nou pe noi în noi înșine. Pentru mine, astfel de momente se întâmplă atunci când merg la o piesă de teatru reușită (evident, din punctul meu de vedere), privind ultima operă de artă a unui pictor care reușește de fiecare dată să găsească resursele necesare pentru a crea un mesaj puternic, un concert unde nu numai scena vibrează, ci și publicul care devine aproape un corp omogen de care simți că aparții.
Ceea ce vreau să spun este că arta ne unește, ne face să fim mai vii, mai conștienți de noi înșine și de ceilalți, fără încrâncenare, capabili să recunoaștem valoarea și să nu o invidiem, ba din contră, să tindem spre ea.
Avem ocazia, în această perioadă, să ne energizăm , să ne întidem din nou aripile și să visăm așa cum vrem noi, deoarece este o săptămână plină de evenimente culturale în oraș. Încercați să prindeți cât mai multe dintre acestea, spectacole de teatru în cadrul FEST-FDR, expoziții de stradă, concerte de calitate. Aceasta este, după părerea mea, cea mai importantă trăsătură a actului artistic. Îți oferă mult, dar nu trebuie să dai nimic înapoi.
