Anticii povestesc că vinul era atât de mult iubit de daci, încât regele Burebista a dat poruncă să fie tăiată viţa-de-vie pentru a stăvili patima supuşilor pentru această licoare condamnată de Pitagora, prescrisă pacienţilor săi de Hipocrat şi preaslăvită de poeţi. „Vinul, un rubin topit e”, scrie într-unul din catrenele lui Omar Khayyam, iar François Villon aruncă un potop de cumplite blesteme asupra celor care toarnă apă-n vin, „căci necinstiţi şi fărdelege sunt/crâşmarii care ne botează vinul”.
La concurenţă cu cele mai renumite podgorii
În podgoria Aradului, aflată la mai puţin de 20 de kilometri distanţă de oraş, s-a amenajat, în urmă cu puţini ani, printr-un program european, un adevărat „drum al vinului”, de aproape 25 de kilometri lungime, care străbate cele mai importante aşezări viticole aflate în unul din cele mai vechi ţinuturi în care se cultiva viţa-de-vie. Este partea colinară a Munţilor Zarandului, unde această ocupaţie este atestată documentar încă din perioada feudalismului timpuriu.
Cadarca de Miniş a fost obţinută pentru prima dată în 1744, în aceeaşi localitate se află cea mai veche vinacotecă cu cel mai vechi vin, produs în 1926, iar „mustoasa de Măderat” este mândria centrului viticol din zona de nord a podgoriei arădene. Încă din 1881, în satul Miniş, care aparţine de comuna Ghioroc, s-a înfiinţat o şcoală de viticultură, iar patru ani mai târziu, la Baraţca-Păuliş s-a amenajat prima pepinieră viticolă. Vinurile din podgoria arădeană pot face concurenţă celor mai cunoscute şi nobile soiuri din întreaga Europă.
Dintre vinurile roşii, cele mai cunoscute şi apreciate sunt Cabernet Sauvignon, supranumit „regele vinurilor roşii de Miniş”, care a adus podgoriei arădene peste 15 medalii de aur la diverse concursuri naţionale şi internaţionale, urmat de Merlot şi de vinul tradiţional, Cadarca. Apreciate sunt şi soiurile Burgund Mare, Pinot Noir, la concurenţă cu soiul similar din Bourgogne, şi Roşu de Miniş. Foarte bine cotate sunt şi vinurile albe, printre soiurile cele mai renumite numărându-se Risling Italian, Feteasca Regală, Muscat Ottonel, Sauvignon sau Mustoasa de Măderat.
Prin podgorie, cu tramvaiul de epocă
Aşezările din zona Miniş – Măderat nu reprezintă puncte de atracţie numai pentru istoria vinului din renumitele podgorii şi cramele cu vinuri faimoase, ci şi pentru numeroase vestigii cultural-istorice care au contribuit la includerea zonei în circuitele turistice din vestul ţării.
Din drumul naţional care leagă Aradul de Deva, la Ghioroc se poate ajunge fie din Sămbăteni, fie din Păuliş, iar mai departe, spre Covăsânţ, Şiria şi Pâncota.
La Miniş există un muzeu al viei şi al vinului amenajat în castelul Tisza, o clădire de patrimoniu din secolul al XIX-lea, şi un muzeu al apiculturii, care pot fi vizitate la cerere. În aceleaşi condiţii se poate vedea muzeul tramvaiului din Ghioroc, iar pentru doritori se pot organiza călătorii cu trenul de epocă din secolul al XIX-lea pe ruta Arad – Ghioroc. La iniţiativa unor investitori locali, în 1906 a fost inaugurată calea ferată Arad – Podgoria, iar în 1913 a fost dată în exploatare linia electrică, aceasta fiind prima cale ferată electrificată din estul Europei pe care circula tramvaiul, şi a opta din lume. Automotoare fabricate iniţial de firma „Henning & Hartwick” tractau vagoane-remorcă produse de fabrica „Johann Weitzer” din Arad. Tramvaiul pleca din Arad iar din Ghioroc, o linie mergea la Pâncota, iar alta la Radna. Până în 1964 a fost singura cale ferată cu tracţiune electrică din România.
Biserica romano-catolică şi cea ortodoxă, ambele construite la sfârşitul secolului al XVIII-lea, se numără printre monumentele de arhitectură religioasă cu valoare de patrimoniu care pot fi vizitate aici iar lacul de pescuit din vecinătatea comunei atrage, la rândul lui, numeroşi turişti.
Cetatea Şiriei şi casa Bohuş
Pe lângă vechile crame, Baraţca mai este cunoscută pentru conacul construit la începutul secolului trecut, în stil neoclasic, şi casa cu turn, în stil eclectic, în jurul cărora se întinde un parc dendrologic cu exemplare rare de tisa, magniloo şi pin de Himalaya, iar la Covăsânţ se mai păstrează un mic fragment dintr-o biserică gotică menţionată în registrele de dijme papale din 1332, ale cărei urme mai puteau fi văzute în secolul al XIX-lea.
Printre obiectivele de interes turistic ale Şiriei se numără ruinele cetăţii, iar la poalele acesteia, castelul construit de baronul Janos Bohuş în anul 1838, în care s-a semnat capitularea armatei revoluţionare maghiare în 1849 şi în care au fost amenajate muzeele dedicate scriitorului Ioan Slavici şi compozitorului şi culegătorului de folclor Emil Monţia.
Bisericile din Şiria, Galşa şi Mâsca datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea iar la Mâsca se păstrează un castel din secolul al XVIII-lea, în stil baroc cu elemente neoclasice. La Pâncota atrag atenţia palatul Schulchowschi, canalul Mâtca – o importantă lucrare hidrotehnică din secolul al XIX-lea, casa Csiky Gergely, turnul pompierilor şi crama veche, iar în podgoria Măderatului, impresionanţii arbori Sequoia Gigantea.
