Mă uit cum piere răpusă de DNA floarea funcționărimii și nu mă prind: N-au și ei un televizor prin vilele alea? N-au un radio în Mercedes sau doi lei în conturi să-și ia un nenorocit de ziar? Sunt doi-trei ani de când îi doboară Anticorupția ca pe ținta vacă și ei tot fură? Păi, în ziua de azi, dacă bagi fierul de călcat în priză, și ăla vorbește de arestări. Deci, ce-i cu oamenii ăștia?
Sigur, există mai multe explicații, dar una cred că se potrivește. Viețuitoarele astea fac parte dintr-o specie care a dominat România într-o perioadă de 25 de ani pe care o putem numi Julasic. Sunt niște dihănii care se hrănesc cu șosele, poduri, strategia de dezvoltare a județului Buzău sau achiziții la primăria Satchinez – ca să dau câteva aperitive. Trăiesc în cuiburi impresionante unde ouă pui vii la fel de hămesiți după buget. Îndelungata perioadă în care n-au avut dușmani naturali le-a afectat instinctul de conservare.
Unele dintre animalele astea nici nu au sesizat că un meteorit le-a lovit teritoriul, și continuă să pună botul. Altele au sesizat, dar se cred prea mari ca să fie afectate. În sfârșit, există și unele care încearcă, în felul lor, să se adapteze, cum a fost cazul ăluia care a luat prada cash în sticla de whisky. E al dracu de greu să te-apuci să ciugulești leafă, când tu te-ai născut să muști din județ.
Animalele din Julasic vor pieri. Problema e, acum, ce specie le va lua locul. Cum va arăta ea? E greu de crezut că, brusc, jungla administrativă a județelor va fi populată de ființe cu mânuțe scurte, gurițe mici, gheare tăiate și buzunare cusute. Pe de altă parte, poate merită să le creștem. Cu dresaj corespunzător, ajungem în National Geographic cu prima încrucișare reușită între o reptilă publică și Codul Penal.
Cred că totul trebuie să înceapă cu protecția muncii în administrație. Vine baronul la muncă și găsește afiș pe ușă: „Atenție! Pericol de pușcărie!”. Îl știți: afișul clasic, cu omul care cade pe spate – doar că în cazul ăsta, îl prind doi mascați.
