În cazul în care faci parte din tagma celora care mai evadează din faţa televizorului sau a obositoarelor întâlniri cu cunoscuţii prin restaurante şi ai ocazia să participi la party-urile de prin orăşeul nostru, se prea poate să fi remarcat o nouă tendinţă. Nu, nu e vorba de un nou cockteil apărut pe piaţă şi nici de un nou curent muzical, care să amestece trap-ul cu post dubstep-ul. E vorba de revenirea retro-ului. E drept, oldies but goldies e o etichetă care n-a dispărut niciodată din peisaj. Doar că, alături de câte un YMCA sau I will survive, mai nou lumea savurează pe deplin piese de genul „Bere, whisky şi femei/D. J. Bobo-i tot ce vrei/Hai cu noi nu sta departe/Azi îi show la mine-n spate“. Sau „Haide, vino înapoi (înapoi…)/Să fim iar amândoi/Vino la mine/Vreau să fiu iar cu tine“.
Cel mai ciudat este faptul că piesele astea se aud nu numai în unele locuri unde te aştepţi ca individul din spatele consolei de DJ să te „lovească“ cu multe prostioare auditive.
Piesele de genul ăsta încep să se audă şi-n locurile considerate „serioase“, unde mai demult nu aveai ocazia să auzi aşa ceva. Ştiu, toate lucrurile în lumea asta sunt ciclice. Probabil că multora dintre cei care umblă acum în cluburi li se pare cool să danseze pe 90s românesc. Dar nu numai lor. Există o grămadă de oameni care la vremea respectivă aveau oroare de genul ăsta de muzică şi care astăzi se zbenguie pe bucăţile astea.
Acum, sinceri să fim, faţă de imbecilităţile de hituri româneşti care se difuzează non – stop la radiourile de tip kitschFM, muzica de tip Genius e ceva mai „spălată“. Şi poţi chiar să dansezi pe genul ăsta de muzică. Depinde doar de cantitatea de alcool pe care ai consumat-o anterior momentului când urechile tale intră-n contact cu muzica asta.
