Unii au nevoie de vacanțe scumpe, mașini cu mulți cai putere și scaune cu memorie pentru șezutul lor important, ca să se simtă bine și eficienți. Alții chiar cred că așa trebuie să fie viața: dacă au funcții, semenii lor „superiori” trebuie să etaleze o anume condiție socială, peste medie, cât mai sus. Ce e demn pentru marea masă, pentru muritorii de rând, nu poate fi ok pentru ei.
În același timp, la o a aruncătură de băț de spațiul unde, vremelnic, ființează instalat în funcția de întâi administrator (?) al orașului, un alt întâistătător își emoționează fără intenții asistența cu gesturi simple, pornite din inimă.
Firești. Zilele trecute a ieșit să spargă gheața, la propriu, pe trotuarul din fața locașului care i-a devenit cămin de puțin timp. Ca nu cumva, vreun mirean să alunece și, Doamne ferește, să se vatăme. Nu are nevoie de confirmări ca să se simtă important. E vorba de noul Mitropolit.
Se pare ca Soborul alege mai bine decât Poporul…
