Că în zilele noastre muzica şi-a pierdut însemnătatea pe care o avea cândva, e clar pentru toată lumea. Faptul că, astăzi, energia pe care o găseşti la party-uri este apropiată de cifra zero, e o altă certitudine.
Peste tot ai ocazia să vezi tot mai mulţi oameni care le-au trăit pe toate. Pe principiul „been there, done that“. Lumea e tot mai greu de impresionat şi parcă toţi indivizii care circulă pe la concerte sau party-uri sunt experţi în distorsuri de chitară sau VST-uri.
Românul s-a născut poet.
Şi muzician. Ba chiar şi DJ. Chestia asta cu muzica e un fenomen general, căci să nu uităm, cu ceva vreme în urmă chiar şi MTV-ul s-a transformat. Nu mai e Music Television. Şi nici Magyar Televizio. E pur şi simplu un canal de entertainment. Şi magazinele de muzică au început să dispară, unul câte unul, iar cei care au rămas cu „prostul obicei“ de a căuta câte o apariţie discografică apelează strict la Internet. Pe lângă librării, CD-urile se vând la chioşchiurile de ziare. Pe principiul iei Dilema Veche şi primeşti Chopin.
Nu mai miră pe nimeni faptul că aşa numita cultură muzicală a devenit o noţiune care aparţine curentului „vintage”. Singura diferenţă este însă că cei aflaţi la vest de noi, n-au nasul pe sus. Chiar dacă le-au trăit şi văzut pe toate, ştiu să se distreze, atunci când trebuie. Şi o fac fără ifose.
