Ce se întâmplă, dottore?

Ce se întâmplă, dottore?

0
DISTRIBUIȚI

mirela stoeac-vladuti

Investiții, dotări, modernizări. Toate se întâmplă la Timișoara. Orașul este într-o vervă, o reconstrucție continuă, o dorință de schimbare nemaipomenită. Parcurile ponosite, băncile triste, coșurile de gunoi vandalizate, toate vor fi înlocuite cu altele noi și calitative, grație implicării primului nostru gospodar în bunul mers al orașului. De asemenea, fiți fericiți! Nu ne vom mai forja mașinile prin gropile din carosabil, întrucât printre preocupările principalele ale domnului nostru doctor inginer profesor primar se află drumurile urbei.

Vă mulțumim că existați și că vă sacrificați să respirați același aer cu noi, dottore primar!

* Așa ar fi sunat poate o știre din ziarul Scânteia, dacă acest ziar ar mai exista și astăzi, iar primarul nostru ar anunța o nouă INVESTIȚIE. Sunt sigură, la atitudinea pe care o afișează public, că acesta ar trebui să fie modul în are un jurnalist ar trebui să vorbeasă despre domnia sa, iar timișorenii să se umple de admirație și respect pentru cel fără de care Timișoara ar fi un cătun uitat de lume.

Domnule primar, chiar și această adresare, titulatură, nu vă revine în exclusivitate. Timișoara a avut și alți domni primari și, cu siguranță, vor mai fi, deci nu vă bucurați prea mult când lumea vi se adresează astfel, chiar și colegii de catedră de la UPT, care până acum doi ani vă vorbeau cu mult mai familiarul și simpaticul: „Nicule!”

Ce vreau eu să vă spun, de fapt? Ei, bine, orașul acesta nu vă aparține. Timișoara nu e vreo feudă dintr-o dinastie (g)robiană, nu este o jucărie pe care să o puteți modela după chipul și asemănarea unor gusturi îndoielnice. Știu că bucurați o bună parte dintre timișoreni cu lacurile cu nuferi, cu străzile care se asfaltează o dată la două săptămâni (semn că se lucrează din greu), parcurile pe care le betonați (un alt semn al civilizației), copacii pe care îi tăiați pentru că ne „pun în pericol siguranța”…

Nu înțeleg cum puteți asimila cu atâta lejeritate aceste proiecte, unele dintre ele pot fi lesne puse sub semnul întrebării în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și modernă a orașului, când știți prea bine că nu dumneavoastră le-ați păstorit și că fostul „domn primar” este cel care ar trebui să dea socoteală sau să fie aplaudat pentru ele, în funcție de caz.


Dezamăgirea mea în ceea ce vă privește este cu atât mai mare cu cât mă așteptam să veniți cu o gândire puțin mai elitistă, să riscați postura unui primar care face băi de mulțime și stă de taină cu babele prin parcuri și să impuneți o gândire mai eficientă, mai drastică și mai corectă, demnă de un fost rector al Universității Politehnice, decât unui primar, care începe să semene cu omologul său pișicher de la Constanța.

Normal ar fi să uitați puțin de iubirea de sine și să vă gândiți, nu la cei care v-au ales, pentru că mulți dintre ei consideră semnul suprem de civilizație cincizeci de hectare de asfalt la un metru de spațiu verde, ci la orașul pentru care ați fost ales și despre al cărui spirit vorbeați atât de înălțător din postura de „profesor doctor inginer” fără „primar” în coadă. Aruncați un ochi pe aceste proiecte, cereți părerea unor specialiști, reanalizați-le, nu le mai purtați ca pe niște stindarde ale competenței și reușitei, pentru că nu sunt. Piața Libertății, dacă am pune-o într-o fotografie asemănătoare celor din cărțile de copii, de la rubrica „găsiți diferența”, cu proiectul inițial, vă spun că mi-e tare teamă că nu vom găsi nicio asemănare, căci diferența va fi totală. Parcul Pădurice, care, culmea, v-ați gândit vreo clipă de ce se numește așa, va deveni un resort cu nuferi, piste de skateboard, mult beton, și tare mi-e că peste câțiva ani toată lumea se va mira de ce s-a numit vreodată „pădurice”.

Știu că vă este lesne să considerați orice semn de întrebare sau constatare care vi se face drept un atac fatal la activitatea ireproșabilă pe care o desfășurați, dar ar fi probabil timpul să vă deschideți puțin ochii și mintea și să le ascultați părerile și celor care nu vi se adresează cu „trăiți, șefu’!”, mai ales că aveți și o altă titulatură de care chiar mi-ar plăcea să faceți uz. Cea de inginer.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.