În România nu se face politică. Cel puțin nu politică la modul în care se face în țări civilizate, precum Anglia, Franța sau Germania. Poate, e similară celor din țări mai puțin raliate la normele europene, precum Ucraina, Moldova și, de ce nu, Congo, Mexic sau Venezuela. Corupție există peste tot, politicieni, care apară interesele diferitelor grupuri, sunt la ordinea zilei, însă ce există la alții, și ne lipsește nouă cu desăvârșire este politicianul decent. Politicianul care, chiar dacă nu are două masterate la Cambridge și unul la Oxford, înțelege că bunul simț, măsura, interesul celor care l-au ales, stă deasupra golăniilor parlamentare pe care le stăpânește atât de bine.
Îmi pare rău că nu se filmează mai mult în Parlamentul României, că nu trăim în fiecare zi cu imaginea autosuficienței, a sictirului care definește acești oameni care ne reprezintă. Înregimentați în bisericuțe politice, confundând disciplina de partid cu pupincurismul, slugărnicia și goana după ciolan, tot ce le trece prin minte acestor oameni este cum să facă diverse combinații din care să le iasă cât mai mulți bani, influență și opulență.
Cred că micuții din grădinițele din România sunt invidioși pe cât de frumos se distrează aleșii noștri în parlament, de cum se ceartă ei, liber, fără să fie admonestați de vreo educatoare mai exigentă, pe vreo jucărie sau cum se scuipă, își aruncă nisip în ochi și se bălăcăresc, fără ca părinții să îi pedepsească.
Parlamentarii noștri sunt încă la grupa mică. Ei nu cresc niciodată, nu se maturizează, nu evoluează, își bagă mâinile până la cot în borcanul cu miere, iar, când sunt prinși, neagă cu obstinație și plâng ca niște copii, că sunt victimele unor comploturi. Dar cine se mai coboară la mintea lor? Cred că este evident pentru toată lumea că Parlamentul României este o frescă unu la unu a ceea ce înseamnă politica autohtonă. Vedem niște băieței și niște fetițe care râd grobian și scandează insulte când unul dintre colegii din partidele adversare ține un discurs, cum se înghiontesc complice și rânjesc tâmp când sunt convinși că și-au aranjat voturile pentru a asigura imunitate unui coleg cercetat de DNA, cum își etalează prostia pe post de mare realizare, pe scurt, cum sunt plătiți să se joace infantil pe banii noștri.
Iar noi, cu un simț matern înnăscut, continuăm să le servim acadele, să îi lăsăm să își mânjească mâinile cu dulcele lipicios al banului public, să se umple de ridicol și murdărie, ca apoi să îi trimitem direct la „facultate”.
