În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, numeroase familii de olteni au părăsit locurile de baştină şi s-au stabilit în mai multe aşezări bănăţene. Una dintre acestea este Comloşu Mare, comună aproape de Timișoara, care a fost întemeiată de români veniţi din Craiova, moşneni din Livezi, Slatina şi Polovragi. Urmaşii acestora au aniversat, în 1934, o mare sărbătoare pentru aniversarea a 200 de ani de la venirea oltenilor. Printre primii olteni veniţi în Comloş s-a aflat şi familia Cioroianu. Cel mai vechi strămoş cunoscut al ramurii familiei stabilite la Comloşu Mare este Marin Cioroianu, născut pe la 1785, care cumpărase aici 16 iugăre de pământ. Nepotul său, Ioan, a fost tatăl unuia dintre cei mai de seamă oameni ai Comloşului, protopopul dr. Ştefan Cioroianu (1886-1970).
Un bărbat integru, talentat şi luminat
Născut în 1886 la Comloşu Mare, viitorul preot şi publicist a rămas orfan înainte de terminarea şcolii dar a putut să-şi continue studiile gimnaziale şi apoi pe cele superioare cu ajutorul unei burse primite din partea consiliului parohial. Ştefan Cioroianu şi-a făcut studiile medii la Kikinda Mare, după care a urmat studii juridice la Budapesta şi teologice la facultatea din Cernăuţi, unde şi-a susţinut şi doctoratul în 1911, urmînd apoi cursurile facultăţii de filosofie din Viena. A fost preot la Comloşu Mare între 1912 şi 1969, consilier de drept al comunei, protopop între 1921 şi 1940 iar apoi, o vreme, consilier cultural la Episcopia Timişoarei. Este autorul mai multor volume de predici şi lucrări cu teme religioase iar la Comloş a fost unul dintre întemeietorii revistei „Suflet nou”, a cărei primă serie a apărut între anii 1934 şi 1939. Cei care l-au cunoscut l-au descris ca pe un bărbat integru, talentat şi luminat.
„Gură de argint”
Ştefan Cioroianu s-a numărat printre organizatorii celor mai importante evenimente din comună. Scriitor bisericesc, conferenţiar şi orator de seamă, fusese poreclit de Ionel Brătianu „gură de argint”. În timpul studiilor de la Viena, Ştefan Cioroianu îi cunoscuse pe Iuliu Maniu şi pe Alexandru Vaida-Voevod, iar în 1911 a fost sufletul unei mari adunări naţionale ţinute la Comloş, la care aceştia au participat, alături de ei mai fiind prezenţi Ştefan Cicio-Pop şi Vasile Goldiş. Tot el a organizat adunarea naţională din 7 noiembrie 1918, la care comloşenii şi-au ales reprezentanţii care urmau să participe la adunarea de la Alba Iulia, Ştefan Cioroianu fiind conducătorul delegaţiei.
Memoriu pentru generalul Berthelot
În 1919, se aflase că prin Jimbolia va trece, spre Paris, un tren în care se afla şi generalul Henri Berthelot, şeful mai multor misiuni militare franceze în România.
Comloşenii au întocmit un memoriu în care arătau că mai multe aşezări din zonă erau locuite de români care doreau rectificarea graniţelor. Cum gara Jimbolia era plină de soldaţi sârbi, comloşenii, în frunte cu Ştefan Cioroianu, au făcut o movilă mare de lemne peste şine la ieşirea din Jimbolia spre Kikinda, iar deasupra au aşezat un felinar aprins, învelit în hârtie roşie. Mecanicul a văzut din timp baricada şi a oprit trenul. Ştefan Cioroianu a urcat în tren şi l-a întâlnit pe generalul francez, i-a predat memoriul şi i-a explicat situaţia. Generalul l-a asigurat: „Acest memoriu îl voi preda lui Clemenceau şi lui Wilson şi vă asigur că veţi fi ajutaţi”. În drum spre Kikinda, comloşenii au fost prinşi de soldaţii sârbi, judecaţi de un tribunal militar şi condamnaţi la deportare în Dalmaţia, dar în urma tratativelor cu autorităţile militare romîne, care, aflând de ispravă, au arestat un număr egal de sârbi şi un preot, s-a făcut un schimb de prizonieri.
Vizita Regelui Ferdinand
În octombrie 1922, Ştefan Cioroianu a participat la încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria la Alba Iulia şi în acelaşi an a fost decorat cu „Coroana României” în grad de ofiţer. El a consemnat şi vizita făcută de Regele Ferdinand la Comloş, în 13 noiembrie 1923: „Trei zile am muncit cu toţi locuitorii comunei de la mic până la mare la împodobirea comunei”, nota Ştefan Cioroianu. Locuitorii din Comloş şi din comunele vecine, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, îl aşteptau, în acorduri de muzică, pe Rege. Tricolorul era arborat pe toate casele şi întreaga comună era decorată cu flori. Ferdinand Întregitorul, însoţit de Ionel Brătianu şi de alţi miniştri, a fost întâmpinat în faţa bisericii de pr. Ştefan Cioroianu, care a oficiat apoi slujba religioasă în cinstea Majestăţii Sale. Primirea fastuoasă l-a făcut pe generalul Paul Angelescu, comandant de divizie în luptele de la Mărăşeşti şi apoi şef al Casei Militare Regale, să mărturisească: „Majestate, nici la Bucureşti nu avem ceva mai frumos”.
Proiecte pentru comunele din vestul Banatului
După Marea Unire, Ştefan Cioroianu a fost implicat în toate proiectele de emancipare culturală, morală şi economică a comunelor de pe cuprinsul protopresbiteriatului, situându-se în elita preoţimii ortodoxe. El a fost cel care, asistat de încă cinci preoţi, a sfinţit cu apă din râul Iordanului adusă de pelerinul profesor Matei Igriş statuia lui Mihai Eminescu ridicată la Sânnicolau Mare şi s-a numărat printre cei care au susţinut cu insistenţă reînfiinţarea Episcopiei Timişoarei, căci „ … de existenţa ei este strâns legată înflorirea ortodoxismului şi a vieţii naţionale în aceste părţi…”. După îndelungi şi complicate tratative, acest deziderat avea să se împlinească în 1939.
Ultimii ani ai lui Ștefan Cioroianu
Ştefan Cioroianu şi-a petrecut ultimii ani de viaţă într-un anonimat şi o desconsiderare nemeritate. Comloşenii mai vârstnici îşi amintesc că, încă de pe la sfârşitul anilor ’50, putea fi văzut pe o bancă în parc, unde citea câte un ziar, uitat de mulţi consăteni care nici nu-l mai salutau, fiindcă era preot. De la bibliotecă nu-i dădeau ziarul acasă, pentru acelaşi motiv şi mulţi din noii tovarăşi îl apostrofau cu răutate când îl vedeau stând la vreo coadă, pentru că „altceva nu are de lucru, n-a muncit ca noi…”.
S-a stins din viaţă în 1970 şi este înmormântat în cimitirul din Comloşu Mare. Pe piatra sa de mormânt sunt inscripţionate versuri care amintesc de prima generaţie de olteni stabiliţi în Comloş: „Au, Jiule, Jiule, apă dulce/Socoteam că nu ne-om duce/Au, Jiule, Jiule, apă rece/Socoteam că nu te-om trece”.
Surse foto – parohiaortodoxabirda.blogspot.com, revista „Suflet nou”
