An de an, oficialităţile locale se laudă că sprijină iniţiativele culturale. Chestiunea cu pricina se materializează printr-o serie de declaraţii pompoase. Şi nu numai, căci în fiecare an se împart nişte bănuţi pentru omuleţii care depun proiecte. După care, în urma unei jurizări a unei comisii de specialişti, se publică lista jurizării proiectelor nerambursabile. Lista cu pricina conţine un punctaj final, în urma căruia evenimentele culturale primesc – sau nu – bănuţi de la buget. Anul acesta, din cele 114 proiecte depuse pentru finanţare, au fost aprobate 99. Carevasăzică 15 poziţii nu au reuşit să treacă de „experții din primărie“. Printre proiectele admise se află o sumedenie de acţiuni mai mult sau mai puţin dubioase, puse la cale de organizatori care până acum nu s-au făcut cunoscuţi decât pe strada lor. Dincolo de acest aspect, problema reală este modul în care au fost împărţiţi banii.
Indiferent dacă proiectele cu pricina au primit 65 de puncte (minim) sau 100 de puncte (maxim), suma alocată a fost cam aceeaşi. Adică în medie, un sfert din cât s-a cerut. Pe principiul „şaorma cu de toate“. Centrul Cultural Plai a avut punctajul maxim (100 de puncte) şi a primit 112.500 lei, din cei 500.000 solicitaţi. Organizaţia Noua Acropolă în România a avut punctajul minim (65 de puncte) şi a primit 1400 lei din cei 6.000 solicitaţi pentru ceva care se numeşte Săptămâna Culturii, ediţia a 7-a.
Carevasăzică, oamenii care au împărţit bănuţii pentru evenimentele culturale finanţate din bani publici, respectiv Primăria Timișoara și Casa de Cultură, s-au asigurat să dea câte un bănuţ pentru fiecare. Nişte resturi de firimituri pentru toată lumea. Pe principiul de toate pentru toţi. Fiindcă la orizont sunt alegeri locale. Sau fiindcă nimeni din primărie nu vrea să rişte nimic. Indiferent care este raţiunea care a dus la această „împărţeală“ a banilor pentru cultură, principiul acesta de „non fare niente“ e cât se poate de dăunător. Normal ar fi fost ca oamenii din primărie care au realizat împărțirea banilor să prezinte motivele. Pentru că se presupune că în domeniul ăsta oamenii care sunt acolo ştiu ce fac. Ştiu să motiveze hotărâri. Au coloană. Resping unele proiecte şi sprijină altele, pe baza unor criterii. Discutabile sau nu, dar îşi asumă un rol. Deocamdată, nu e cazul, fiindcă pe plaiurile noastre se conduce după principiul daţi un leu să ajungă la toată lumea.
