Nu este politician, artist sau om de afaceri. Cu toate acestea, nu există timișorean care să nu-l cunoască. Nu-l vedem niciodată cu mâna întinsă, însă trăiește din mila oamenilor cu suflet mare. De aproape 12 ani, aproape în fiecare zi, Avram este prezent în Piața Victoriei. Nu-și uită niciodată acasă „obiectul muncii” – un cântar negru. Astfel, în schimbul sumei de 1 leu, oamenii care trec prin centrul orașului, vizavi de catedrală, pot să afle câte kilograme au.
„Eu nu cerșesc, ofer un serviciu. Cum să-ți dea oamenii bani, dacă nu le oferi ceva în schimb?”, ne spune bătrânul în vârstă de 67 de ani. Pe bărbat l-am găsit în locul care își petrece cel puțin trei, patru ore zi de zi. Sprijinit pe bordura unui magazin de încălțăminte, rupe bucăți mici de pâine pe care le oferă prietenilor săi, porumbeii.
Pe cântar, Avram are și o sticlă de doi litri cu apă, pe care o împarte tot cu porumbeii. „Decât să stau acasă și să ascult doar minciuni la televizor, mai bine vin aici. Mă joc cu porumbeii, plus că altfel trece timpul, acasă stau singur”, povestește Avram.
Bătrânul are fața roșie de la cât a stat în soare, părul alb și niște ochi blânzi. Ne povestește cu tristețe că a luat decizia de a veni cu cântarul în centrul Timișoarei pe când avea 55 de ani. A încercat ani întregi să-și găsească un loc de muncă, dar nimeni nu a vrut să-l angajeze pentru că era „prea bătrân”. Are o mică garsonieră și nu a dorit să accepte ideea că va fi scos din casă pentru că nu-și plătește cheltuielile. Astfel, i-a trecut prin cap să-și ia cântarul alb cu albastru pe care-l avea acasă și să le ofere un „serviciu” timișorenilor, în speranța că va reuși să trăiască de pe o zi pe alta.
„La început, oamenii veneau să se cântărească. Acum, mai rar. Toată lumea are un cântar acasă. Dar chiar dacă aproape nu mai are nimeni nevoie de serviciul pe care eu îl ofer, tot vin în centrul orașului, m-am obișnuit să vin aproape zilnic, nu-mi place singurătatea”, povestește Avram. Bătrânul ne spune că acel cântar alb cu albastru cu care venea în centrul orașului de 12 ani i-a fost furat în urmă cu două luni, într-un moment de neatenție. De doi ani, Avram are și o mică pensie, de 400 lei, după ce a lucrat în mai multe locuri din oraș, printre care și fabrica de încălțăminte Guban sau o firmă de construcții. Avram are și doi copii, care însă nu-l sprijină în niciun fel și nici nu-l vizitează. „Acum, ei au familia lor”, îi scuză bătrânul.
Vreau sa merg azi dupa servici sa ii donez cantarul meu de acasa. Stie cineva daca pe la ce ora se afla in centru ?
Dacă ar fi pus bani deoparte în vremea când era valutist în zona magazinului BEGA-centru, ar fi avut o viață mai bună.
DARIUS este om. Celălalt postac este un crocodil. Păcast că se consideră TIMIȘOREAN. Dacă avea o fărâmă de logică sar fi priceput că atunci când crești doi copii (cam crocodili și aceștia, cine știe pe cine or fi semănând), nu prea ai de unde să pui bani pentru zile negre.
Timisoreanule, cine esti tu sa judeci? De unde stii prin ce greutati a trecut omul si ce incercari a avut in viata asta? … fara cuvinte.