Vestitul ornitolog bănățean Dionisie Linția s-a născut în 1880, în comuna cărășeană Grădinari (fostă Cacova). A absolvit cursurile școlii primare în comuna natală, școala gimnazială la Biserica Albă și a urmat apoi Școala Normală la Timișoara, arătându-se interesat, încă din anii de școală, de păsări și de împăierea acestora. După absolvirea școlii a fost numit învățător la Cacova și apoi la Moldova Nouă, iar în acei ani de la începutul secolului trecut a făcut primele observații științifice și a început să colecționeze păsări și ouă.
Preocupările sale au atras atenția membrilor Societății de Științele Naturii din Timișoara, dar și a specialiștilor de la Muzeul Național din Budapesta, care l-au invitat să-și perfecționeze cunoștințele de sistematizare a păsărilor și pe cele legate de dermoplastie. Tot în acea perioadă a donat muzeului timișorean 200 de ouă și cuiburi provenite de la 80 de specii de păsări, 29 de păsări împăiate și cîteva cranii de mamifere, toate colectate în partea de sud a Banatului. Donația sa a fost extrem de apreciată, astfel încât Linția a devenit custodele muzeului din Timișoara, iar în 1920, director al acestuia, după ce, în 1919, fusese numit profesor la Școala Normală din Timișoara.
Premiere în ornitologie
În anii care au urmat, Dionisie Linția s-a preocupat și de studiul păsărilor din Delta Dunării, prilej cu care i-a cunoscut pe celebrul naturalist și biolog Grigore Antipa și pe Robert Ritter von Dombrowski, care conducea un atelier de dermoplastie și muzeologie didactică la București. A colaborat, de asemenea, cu importante muzee din Europa și a avut legături cu cunoscuți colecționari și preparatori și conservatori specializați în ornitologie. S-a numărat printre organizatorii primului congres al naturaliștilor din România, care a avut loc la Cluj, și cu acest prilej a lansat două propuneri legislative, privind înființarea primei stațiuni românești de ornitologie și stabilirea nomenclaturii ornitologiei românești, reușind să obțină titlul de „ornitolog al Statului”.
A reușit să înființeze un post de observație ornitologică la Jurilovca, pe care l-a condus, iar ulterior a creat un post similar și la Timișoara. În anul 1937 a înființat societatea de vânătoare „Hubertus” și a publicat numeroase articole cu caracter educativ pentru reducerea braconajului și promovarea unor idei de protejare a animalelor, a inițiat în același an înființarea Asociației Bănățene pentru Protecția Naturei, prima de acest gen din România, prin intermediul căreia a demarat o manifestare numită „Crăciunul păsărilor”, care consta într-o campanie de hrănire a păsărilor pe timp de iarnă, pentru a le determina să își continue traiul într-un anumit loc. În anul următor a fondat societatea sportivă de pescuit „Somnul” și a elaborat proiectul de înființare a unei centrale ornitologice la București.
Dionisie Linţia, „părintele” rezervației naturale Satchinez
Dionisie Linția a devenit membru al Comisiei Monumentelor Naturii, militând pentru înființarea primelor rezervații naturale și pentru declararea unor rarități faunistice și florale drept monumente ale naturii. A susținut, de asemenea, necesitatea luării unor măsuri pentru protejarea naturii și a păsărilor.
În 1936, Dionisie Linția a sesizat importanța mlaștinilor de la Satchinez, pe care le-a supranumit „paradisul păsărilor din Banat”, deoarece conservă un biotip arhaic în care au fost identificate peste o sută de specii de păsări. A intervenit pentru luarea măsurilor necesare în vederea protejării acesteia iar în 1942, aproximativ 200 de hectare de terenuri mlăștinoase din zonă au dobândit statutul de rezervație iar câteva specii de egrete au intrat sub ocrotirea legii. În 1939, Linția a vizitat coloniile de stârci aflate în aval de Satchinez și a reușit să facă unele observații extrem de interesante despre cuibăritul acestora.
Cea mai importantă colecție ornitologică din țară
În anii interbelici, Dionisie Linţia a realizat o impresionantă colecţie de păsări și visa să înființeze un muzeu ornitologic înconjurat de o grădină zoologică, astfel încât, în 1937, și-a donat întreaga colecție de păsări, ouă și cuiburi dar și ustensilele sale, diverse substanțe folosite pentru preparare, însemnări, fotografii, hărți, toată corespondența pe teme de specialitate și întreaga sa bibliotecă muzeului timișorean. A fost și rămâne recunoscut în lumea specialiștilor pentru performanțele înregistrate în dermoplastie, pentru contribuția sa la clasificarea păsărilor și pentru noile metode și materiale de prezentare muzeistică a păsărilor.
Este considerat întemeietorul celei mai mari și complete colecţii de păsări autohtone din România, care se găsește acum la Muzeul Banatului și este recunoscută și astăzi ca fiind cea mai importantă din ţară.
Dorința sa de înființare a unui muzeu ornitologic nu a fost îndeplinită nici în ziua de azi, iar colecția sa riscă să se degradeze iremediabil din cauza condițiilor improprii în care este păstrată în castelul Huniade. O altă colecție a sa, de mai mici dimensiuni, se află la muzeul orășenesc din Vârșeț.
Lucrări științifice
Dionisie Linția este autorul a peste 60 de lucrări științifice de specialitate. A tradus în limba română lucrarea lui Robert Ritter von Dombrowski, “Ornis Romaniae”, publicată în 1912 în limba germană, pe care a completat-o și a editat-o în în trei volume, sub titlul „Păsările României”, lucrarea devenind una de referință pentru această parte a Europei. În 1944, a apărut la Timișoara „Catalogul sistematic al faunei ornitologice din România”, în care au fost descrise peste 400 de specii și subspecii de păsări. Linția este și autorul monumentalei monografii „Păsările din R.P.R.”, apărută postum în două volume la Editura Academiei R.P.R.
S-a stins din viață în 29 august 1952, la Timișoara. Dionisie Linția este considerat părintele școlii ornitologice românești, cel care a modernizat expunerea muzeistică cu ajutorul dioramelor și biogrupurilor și a contribuit la înființarea primelor rezervații naturale.
Surse foto: wikipedia, creeaza.com, opiniatimisoarei.ro, crifst.ro
