Alături de multele trupe din oraşul nostru care au marcat de-a lungul anilor istoria muzicii româneşti, Timişoara a reuşit să creeze de-a lungul anilor şi o mişcare „alternativă” la capitolul petreceri. Şi asta nu de ieri de azi, ci încă de pe vremea anilor ’80 (epoca „Ceaşcă”), când în diverse locuri „ferite” de autorităţile de pe atunci unii oameni dansau pe ritmurile unor formaţii ca Deutche Amerikanische Freundschaft, Sigue Sigue Sputnik, Denis i Denis sau Bonanza Banzai, ca să amintim doar câteva.
Party-urile „underground” – care mai apoi s-au transformat în petreceri „alternative” – au continuat şi-n zona muzicii electronice, unde evenimentele puse la cale de TM Base sau anonimTM au deschis noi „drumuri”, dar şi în aşa numita „felie” de post – punk sau grunge. În rândul melomanilor care „vibrează” pe muzici mai puţin comerciale, Silvana este un nume cunoscut, party-urile realizate de ea împreună cu Mihu fiind cât se poate de apreciate.
„Am început să pun muzică prin 2010, a fost o treabă de conjunctură. Prima oară am pus muzică în Bunker-ul vechi. Am dat o audiţie în faţa lui Romu, i-am arătat ce o să pun, de acolo a început toată odiseea asta. Tot atunci se deschisese şi Daos-ul, unde am pus deasemenea muzică. Am crescut într-o familie muzicală unde ascultasem Kenny Rogers, ABBA şi toate rockerelile din zona Yugo. Am trecut printr-o serie de etape, prin 2010 era moda indie şi brit pop. La Daos puneam atunci altceva, punkişti de anii ’80 gen The Replacements”, spune Silvana.
Având în vedere că în zilele noastre termenul de muzică comercială a căpătat valenţe nebănuite, „trierea” pieselor reprezentative pentru orice mişcare devine tot mai dificilă. În ceea ce priveşte vârsta oamenilor care aleg să se distreze „altfel”, în Timişoara aceştia sunt undeva „peste 30 de ani”.
„Pentru mine, muzica comercială înseamnă muzica lipsită de orice simţire. Muzica făcută standard pe un calculator, cu o gagică semi – scuturată. Un exemplu ar fi Lady Gaga. Degeaba încearcă să fie Madonna sau Bjork, nu îi iese. Nu e nici Kate Bush, nici Annie Lenox şi nici Chrissie Hynde. În 2016, lumea care vine la chefurile acestea e parţial aceeaşi care venea şi acum şase ani. Sunt mulţi dintre cei pe care i-am cunoscut acum 20 de ani. Mişcarea asta s-a dezvoltat prin 2001 pe fostul Eminescu (n. n. – fostul ştrand Eminescu), unde Telescu făcea Depeche Mode Party. A continuat în Evolution, Hush şi multe alte locuri. Acolo s-a creat un coridor de oameni, un fel de râuleţ de oameni. Care curge şi astăzi. La chefurile noastre, lumea e undeva la 30 de ani sau peste. Tineret, mai puţin, pentru că au mai puţin acces. Noi nu facem prea multă reclamă la aceste party-uri, nu am încercat să facem afişe, avem un public al nostru”, a povestit Silvana.
Chiar dacă paleta stilistică înglobată la aceste party-uri este una cât se poate de bogată, printre cele mai de succes evenimente de acest fel sunt cele care se desfăşoară sub sigla „Depeche Mode Party”. Şi asta pentru că oamenii au nevoie să se identifice cu anumite „repere“.
„Am mers de câteva ori şi la Cluj, unde am făcut un Depeche Mode Party în Shelter la care au participat 450 de oameni.
Acolo, lumea e mult mai tânără, pe la 25 de ani. E adevărat, dacă faci un Depeche Mode Party se adună lumea. E un fel de snobism. Primele party-uri tematice le-am organizat în fostul Al – Kimia. Am făcut seri cu Joy Division, David Bowie sau The Cure. Party-ul tematic cu Depeche Mode a ieşit cel mai bine. Mulţi dintre cei care vin la petreceri ne sunt cunoştinţe. În principiu suntem un duo, eu cu Mihu. Mai colaborăm şi cu alţii, cu George Cojenelu, Rapala, Dacian, Crăciun. Fiecare dintre noi are o altă trăire. Ne orientăm şi după locurile unde suntem invitaţi să punem muzică. Am fost şi în locuri în care nu credeam că o să ajungem. De exemplu în Fratelli, unde am fost invitaţi să punem cu ocazia unui eveniment cu instalaţii de artă. A fost o experienţă interesantă. Erau şi alţii în public. Când a intrat DJ-ul rezident, băieţii cu cămaşa strânsă pe burtă au fost mai fericiţi“, și-a amintit Silvana.
„Uneori lăcrimez de bucurie văzând ce se întamplă în public”
Muzica pusă de Silvana poate fi definită ca „sentimentală, cu multe voci de femei”. Iar atunci când cineva cere o melodie neadecvată pentru ocazia respectivă, Silvana adoptă „faţa aceea”. „E foarte complicat să definesc muzica ce o pun. În general, muzică mai sentimentală, mai de gagici. Post punk, dar am trăiri şi de trupe moderne. În general muzică cu multe voci de femei. Dacă cineva îmi cere o piesă comercială, de obicei nu o am. Dacă îmi cere cineva o piesă care cred că nu se potriveşte, am «acea faţă». Dacă muzica e tare şi e întuneric, există o mutră care zice şi da şi nu şi poate şi mai târziu şi vedem. E faţa aceea specială. Iar dacă nu se potriveşte defel cu seara respectivă, atunci dau cu flit. Există atâtea locuri unde se ascultă muzică….”, a spus Silvana.
Chiar dacă muzica „alternativă” ce se ascultă la aceste party-uri se încadrează în anumite „felii”, chefurile nu seamănă deloc între ele. Dar, satisfacţia de a oferi oamenilor o muzică „altfel“ este una care nu poate fi descrisă în cuvinte. „Cel mai fain chef al meu a fost când am pus muzică prima oară în Bunker. Îmi tremurau mâinile pe mixer şi am agăţat butonul de volum de la mixer cu sveter-ul. Mi-au tremurat mâinile până anul trecut, când puneam muzică. Este emoţia aceea când faci o treabă extraordinară. Uneori lăcrimez de bucurie, văzând ce se întamplă în rândul oamenilor. Mă bucură să vad că am oameni care mă apreciază, stimează ceea ce fac, nu neapărat pe mine ca om, ci ca mişcare. După tragedia de la Bataclan din Paris, la un chef la Cluj am pus Eagles of Death Metal, iar din public au apărut câţiva străini care m-au felicitat. Nu cred că fac multe concesii. Sunt situaţii în care pun lucruri noi. Vin, de exemplu cu Fuck Buttons. Un chef reuşit trebuie să fie o combinaţie de lucruri pe care le poţi cânta şi lucruri care sună interesant. Un amalgam de piese noi şi vechi. Da, încercăm să facem şi cultură. Sunt seri în care o ţinem în top hits of the 80s. Alteori, total diferit, ne orientăm după ceea ce se întâmplă în faţa noastră. Odată lumea a început să danseze la chef la început pe Iggy Pop – Nightclubbing. Cele mai iubite piese în opinia mea la aceste chefuri… Grea alegere… R.E.M. – It’s The End Of The World, Generation X – Dancing With Myself, The Undertones – Teenage Kicks şi Eurythmics – Sexcrime (Nineteen Eighty-Four)“, a mai spus Silvana.
Sâmbătă 31 decembrie, de la ora 23.00, iubitorii de „Electronica/ 80’s /New Wave/ Synthwave/ Italo Disco/ Indie“ au parte de un party numit New Wave’s Eve la Cuib d’Arte, alături de Silvana, Mihu şi George Cojenelu.
