Lucas Kohl, olimpic la pian la doar 13 ani, trăiește într-o lume în care performanța se atinge doar prin muncă. Multă muncă. Se trezește în fiecare dimineață la ora 5, vine la sala de repetiții unde cântă la pian până la 6 și un sfert, apoi se odihnește un sfert de oră, mai cântă un pic până la 7.30, după care pleacă la școală.
Drumul spre celebritate
Mulți copii viseasă să devină vedete, dar nu înțeleg sacrificiile care trebuie depuse pe drumul spre celebritate. Drumul e lung și devine tot mai abrupt. E ca și cum ai urca un munte cu un pian în spate. Mulți vor să ajungă pe vârf, dar nu fac față unui ritm de muncă susținut. Dar Lucas urcă și știe clar unde vrea să ajungă. Secretul lui e, că în 3 ani de zile, de când e la liceul de artă „Ion Vidu”, studiază 3 ore la școală și încă 6 acasă, fie că e weekend, ziua lui de naștere sau vacanță. S-a obișnuit cu acest program, pentru el nu e un chin. E o necesitate.
Muncește pentru că vrea să devină vedetă, o vedetă diferită de tot ce există, nu un simplu cântăreț la pian. Să cânte la toate instrumentele în timp ce merge pe monociclu, ăsta e unul din felurile prin care vrea să se diferențieze de alții. Așa a și reușit să impresioneze juriul de la Next Star, emisiunea tinerelor talente difuzată la Antena 1. Experiența din televiziune i-a plăcut, dar visul lui este să călătorească peste tot și să cânte la pian pe marile scene ale lumii. Asta e miza cea mare, vârful de atins – vedetă de muzică clasică.
„Știu că dacă nu devin muzician nu mai ajung nimic. Trebuie să fiu muzician neapărat, pentru asta mă pregătesc. Nu vreau să trăiesc ca o simplă persoană. Visez să cânt pe marile scene ale lumii”, spune tânărul timișorean.
Peregrin muzical
Când nu e la școală sau în fața pianului, e în sala de repetiții de la Bastion. Lucas face parte din trupa de muzică „Peregrinii”, compusă din copii talentați din Timișoara cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani. Peregrinii este formația oficială a Muzeului Național al Banatului. Împreună cu colegii săi de trupă „peregrinează” printre muzici vechi, diverse culturi și limbi, cântând „world music”. Lucas cântă în Peregrinii când la fluier, când la vioară, când la acordeon. E un multi-instrumentalist pasionat de ceea ce face.
„Mă simt bine cu ei, cântăm muzică veche din toate țările posibile. E specială, altfel. Avem multe concerte, majoritatea tematice, și asta mă bucură pentru că avem ocazia să arătăm ce putem. Repertoriul nostru este foarte variat. Luăm muzică de pe internet și o reproducem după ureche. Suntem «urechiști».”
Muncitor, nu geniu
Datorită rezultatelor extraordinare de la olimpiade, Lucas a primit titulatura de „micul geniu al Timișoarei”. El, însă, nu crede în genii. Doar în talent, pasiune și muncă. „Mie nu-mi place când mă felicită lumea pentru că sunt talentat. Nu am făcut nimic pentru asta. Să mă felicite pentru cât muncesc.”
Puținul timp liber pe care îl are și-l petrece plimbându-se cu bicicleta. Sau merge la sat, unde joacă fotbal, tenis de masă sau sare pe trambulină.
Cerul e limita
„Vei ajunge pianist, cântând la vioară în timp ce mergi pe monociclu. Asta îți va deschide porțile spre pian”, îl încurajează cel care îi e tot timpul aproape, tatăl lui Lucas – Robert. Robert Kohl a cântat la chitară în trupa Bastion din Timișoara, apoi a locuit în Germania câțiva ani. El consideră că în România „the sky is the limit” (n.r. – cerul e limita), spre deosebire de Germania unde, spune el, să faci muzică clasică e pentru cei care își permit.
Aici, în Timișoara, Lucas are ocazia să studieze împreună cu profesoara Maria Bodo, pe care o apreciază foarte mult.
Și dacă ar primi o bursă într-o altă țară, elevul ar lua-o pe profesoara lui să-i fie alături. La fel cum Lucas îi apreciază pe cei din jurul său, și aceștia îl apreciază pe el. Comunitatea vine în ajutorul lui. În luna mai a acestui an, s-a organizat evenimentul caritabil „Tradanfirul roz”, unde s-au strâns fonduri pentru ca Lucas să-și poată achiziționa o vioară performantă. Acum tatăl lui caută soluții pentru a-i putea cumpăra un pian cu coadă. E necesar pentru evoluția lui ca pianist concertist.
Traseul unui artist de muzică clasică nu este unul clar, iar bazele se pun acum. La orizont se întrevede multă, multă muncă. Ăsta e fundamentul muzicii clasice, un domeniu exigent care cere perfecțiune în stare pură.
Carieră dificilă
În muzica clasică, performanța se atinge doar prin disciplină. Disciplina atrage după ea și o anumită cumințenie, timiditate, frică de nu eșua. Și asta-l inhibă pe Lucas cîteodată. „Asta încerăm și noi, să scăpăm de inhibiții. Dacă nu poți să schimbi lumea, te schimbi pe tine.” declară tatăl lui Lucas.
„În muzică și în artă, se caută senzaționalul. Senzaționalul are valoare. Poate din păcate, poate că nu, poate că asta e evoluția culturii.” crede Robert Kohl. În muzica clasică au ajuns să fie cunoscuți doi interpreți – Lang Lang – care e modelul lui Lucas datorită tehnicii și a felului în care simte muzica – și Yuja Wung – care dă dovadă de o înaltă virtuozitate. Dar nu asta i-a făcut celebri. Au fost remarcați de publicul larg prin exuberanța lor, prin felul în care au îmbinat talentul cu „showmaship”-ul de care dau dovadă pe scenă.
L-am întrebat pe Robert Kohl dacă vede vreo asemănarea între el și tatăl lui Mozart. „Și prietenii mei mi-au zis să am grijă să nu chinui copilul, să nu-mi pun ambițiile personale să primeze. Sunt conștient că e o ființă independentă, firavă, pe care mi-a dat-o Dumnezeu mie și de care trebuie să am grijă. Să nu o pun să care la jug. Inclusiv cântatul la pian e o muncă grea, dar dacă văd că dă rezultate, înseamnă că-i place. Pentru că evoluează și se perfecționează constant. În rest, are tot ce îi trebuie unui copil – bicicletă, telefon. Trag de el, recunosc, dar nu cu «bâtu’», ci prin convingere. Îmi doresc pentru el ce e mai bine și cred că, fără sacrificii, nu ajungi niciunde. Dacă vrei rezultate excepționale trebuie să depui un efort excepțional. Nu ai cum să depui o muncă mediocră și să ai rezultate foarte bune. Eu îl învăț să muncească, ca să reușească să fie ce vrea el”, a spus tatăl tânărului muzician.
Lucas are 14 ani acum, vise mărețe, un tată dedicat și un drum lung înainte. Dar îl va parcurge în ritmul muzicii pe care o va cânta mulți ani de acum încolo.
Foto: Arhiva personală
