Istoria morilor din Reșița. Cine a ridicat cea mai veche construcție încă în picioare din oraș FOTO

În apropierea Reşiţei, pe cursul Bârzavei şi pe afluenţii acestuia au funcţionat, pe vremuri, peste 30 de mori, unele de apă, altele electrice, şi chiar o moară acţionată cu ajutorul unui tractor, cum a fost cea de la Câlnic.

Morile şi importanţa lor

Cele mai vechi mori de pe Bârzava sunt pomenite în Evul Mediu, la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea şi erau acţionate de forţa apei. Ele aparţineau nobililor şi cnezilor locali, iar stăpânirea asupra cursului Bârzavei a iscat numeroase procese. După cucerirea habsburgică, au fost construite noi mori dar treptat, ele au fost abandonate iar astăzi se mai pot vedea doar ruine ale acestora sau câteva pietre de moară răspândite pe dealurile din împrejurimi.

Morile reşiţene din epoca modernă au o importanţă semnificativă în istoria locului, la fel ca cele din alte regiuni, iar numărul şi mărimea lor sunt un indiciu al tradiţiei morăritului şi al dezvoltării industriei locale dintr-o anumită epocă. Puţinele mori care s-au păstrat, monumente de arhitectură industrială şi inginerească, sunt însă lăsate în paragină şi pe cale de dispariţie.

Povestea morilor reşiţene

O moară a cărei existenţă este atestată în 1771 pe planul de situaţie al Direcţiunii Miniere Oraviţa din acelaşi an era folosită de colonişti veniţi din Oltenia care produceau mangal pentru furnalele din Bocşa, unde se înfiinţase prima mare manufactură de stat pentru topit fier din sud-estul Europei. Vechea moară Josef Stadlmann, menţionată în 1876, se afla la poalele Dealului Crucii şi a funcţionat până în preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial, când a fost dărâmată pentru construirea unor blocuri. A fost afectată de un incendiu în 1879, dar a fost reconstruită şi dotată cu prese pentru ulei şi sucuri de fructe, precum şi cu o instalaţie de gheaţă artificială. Morile lui Ioan Pagu şi Ion Laţcu, zis Ţagu, erau cele mai cunoscute de pe Valea Domanului, cea din urmă fiind dotată la un moment dat şi cu un sistem electric de acţionare a morii cumpărat din Franţa, cu o presă pentru ulei şi cu un cazan de ţuică.

O altă moară electrică se afla aproape de vărsarea pârâului Doman în Bârzava. Moara lui Ţagu avea trei intrări, iar lumea venea cu căruţele cu cai sau cu măgarii încărcaţi cu sacii plini cu grâu, de la Reşiţa sau chiar din locuri mai îndepărtate, pentru că era o moară de apă care măcina mai încet şi făcea făină rece, care nu mucegăia şi nu făcea cocoloaşe. După ce moara a fost dotată cu curent, se putea măcina şi mai repede, pentru cei care se grăbeau. Aceste două mori au funcţionat până în a doua jumătate a secolului trecut.

După instaurarea regimului comunist, care a instituit distribuirea pâinii pe cartelă şi a trecut la colectivizarea agriculturii, morile s-au închis din lipsă de clienţi. O altă moară electrică se afla aproape de vărsarea pârâului Doman în Bârzava, iar una din cele mai importante mori care au funcţionat până în preajma primului război mondial a fost „Moara cu turbină” de pe Bârzava, nu departe de lacul Secu, într-un loc aproape sălbatic, care a fost abandonată după ce a fost distrusă în bună parte de o viitură. Era o moară folosită de locuitorii din Târnova, care aveau pământ în acele locuri.

Cea mai veche construcţie din Reşiţa

Din vestitele mori de odinioară, astăzi mai sunt în picioare doar cinci clădiri, dintre care trei în Reşiţa, câte una în fostele sate Câlnic şi Moniom – astăzi două cartiere ale oraşului – iar în Reşiţa şi Doman se mai pot vedea ruinele a încă două mori.

Moara Johann Juracsek din cartierul reşiţean Stavila este menţionată pentru prima dată pe hărţi în 1860, iar apoi în 1871, când s-a sărbătorit un veac de la înfiinţarea uzinei din Reşiţa.

Proprietarul morii a fost unul din conducătorii locali ai revoluţiei paşoptiste. Moara Juracsek este cea mai veche construcţie păstrată în Reşiţa şi este declarată monument istoric şi arhitectural. Construită pe la jumătatea secolului al XIX-lea, avea un canal de aducţiune de peste un kilometru lungime care o lega de Bârzava, a fost dotată cu utilaje masive şi a fost folosită până pe la începutul secolului XX.

Astăzi este proprietatea primăriei şi a fost transformată în locuinţe pentru cazuri sociale, dar este într-o stare avansată de paragină iar propunerile de transformare a ei într-un muzeu al meşteşugurilor, cu obiecte din întreaga zonă, aşteaptă deocamdată ca administraţia locală să aibă iniţiativa întocmirii unui proiect pentru atragerea de fonduri europene care să permită reabilitarea clădirii.

Surse foto: panoramio.com, evz.ro, geoview.info, banaterra.eu, geodruid.com, simonagollent.blogspot.ro