Timișoreanul cu statuie la Arad

Timișoreanul cu statuie la Arad

1
DISTRIBUIȚI

Născut la Timișoara în anul de grație 1921, Iosif Petschovschi este o legendă a fotbalului românesc. A câștigat de trei ori titlul de campion cu UTA, de două ori cu Steaua și are statuie în fața stadionului din Arad.

Iosif Petschovschi, născut la Timișoara, în data de 2 iulie 1921, nu este doar unul dintre cei mai importanți fotbaliști dați României care au venit de pe malurile Begăi. Anii de glorie ai rivalei de la nord a Timișoarei, din Arad, se confundă cu cei ai lui Peci, care a câștigat de trei ori titlul de campion național îmbrăcând tricoul așa numitei ITA pe atunci. Culmea, el s-a născut chiar în anul când a fost fondată echipa emblemă a Timișoarei, Politehnica. Timișoreanul care a devenit legendă pentru fotbalul de pe Mureș era considerat un jucător complet, polivalent. Peci lovea mingea cu aceeași dexteritate cu ambele picioare, fiind nelipsit din formula ideală de start a naționalei României din toate timpurile. Ba chiar, unii îl numesc, fără sfială și în ciuda epocilor incomparabile ale fotbalului, ca fiind cel mai bun fotbalist român din toate timpurile.

De pe stradă la Chinezul

Cel ce avea să fie cunoscut și sub renumele de Ceala, care însemna „Fentosul” în maghiară, a provenit dintr-o familie numeroasă, fiind al patrulea fiu dintre cei 10 născuți dintr-un tată slovac, originar din Boemia, și o bănățeancă autentică. S-a născut în cartierul Iosefin, unde, ca toți copiii, a început să se împrietenească cu sfera de piele pe străzile prăfuite sau mocirloase, pentru că, în fața plăcerii de a bate mingea pe maidan, intemperiile vremii de afară erau irelevante pentru micul Peci. Din familia sa nu a lipsit „background”-ul fotbalistic. Un unchi care i-a arătat pentru prima dată o minge de fotbal juca pentru UDR Reșița. Însă numele lui Iosif Petschovschi avea, mai puțin, să-l întreacă cu mult pe cel al unchiului său și să străpungă barierele fotbalului la nivel mondial.

Unul dintre vecinii săi, magazioner la legendara formație timișoreană Chinezul, i-a observat calitățile înnăscute, astfel că la 13 ani firavul Iosif Petschovschi era încredințat antrenorului austriac Carol Vanna. La aproximativ trei ani după ce a fost cooptat de Chinezul, și-a făcut debutul în Divizia B, la 16 ani, într-un joc contra rivalei locale Ripensia, fiind ovaționat la scenă deschisă, atât de colegii săi, cât și de spectatori, pentru evoluția curajoasă de pe gazon. Înainte de a face istorie în tricoul echipei pe fundația căreia s-a creat „Bătrâna Doamnă”, Peci a debutat în Divizia A în tricoul lui CAM Timișoara, într-o partidă contra celor de la Rapid București, câștigată de bănățeni cu scorul de 4-1.

Campion în Ungaria și România

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, evoluând cu numele de Jozsef Perenyi în campionatul Ungariei, a câștigat primul său trofeu de campion național, alături de CAO Oradea (Nagyvaradi AC), în anul 1943. Ferar Cluj, timp de un sezon, a reprezentat ultima „aventură” a lui Ceala, înainte de a-și întâlni dragostea adevărată, ITA.

În primii șapte ani petrecuți în tricoul grupării din Arad, Peci a devenit eroul din Timișoara care a cunoscut gloria pe Mureș. Triplu campion național, lider al ITA-ei, câștigător al Cupei României, l-au făcut pe antrenorul de atunci al arădenilor, Coloman Braun-Bogdan, să spună: „UTA fără Petschovschi nu se poate, şi nici invers. Dovada că «Ceala» a încercat să trăiască fără UTA, dar părea un peşte aruncat pe nisip. A reînviat tot la Arad…”. Chiar și la zeci de ani după succesele răsunătoare, Aradul fotbalistic își manifestă eterna reunoștință pentru reușitele de pe gazon alături de echipa-fanion a orașului.


În fața stadionului „Francisc Neuman”, pe un soclu din beton, Peci parcă ar mai vrea să aducă încă în titlu UTA-ei.

Iosif Petschovschi se numără printre jucătorii luați „cu arcanul” de echipele purtate în cârcă de sistemul comunist. Curtat intens de Locomotiva Rapid și CCA Steaua, Ceala a ajuns în curtea Armatei, deși cealaltă tabără, reprezentată de Iosif Chișinevschi, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, oferiseră 700.000 de lei, cu 200.000 mai mult decât rivalii din Capitală. Nicolae Ceaușescu era pe atunci exponentul Ministerului Forțelor Armate, iar Peci a ajuns la CCA, unde a fost de două ori la rând campion național și o dată câștigător al Cupei României, în 1953. În ultimii ani ai carierei sale a revenit în orașul de pe Mureș, la ITA, devenită între timp UTA, unde a stat alte șase sezoane, în perioada ’55-’61.

Succese și probleme

Deși a început să evolueze pentru prima dată în selecționata Ungariei la fotbal, pentru care a avut trei apariții în anii 1942 și 1943, Iosif Petschovschi și-a reconsiderat opțiunile și, ulterior, a adunat cele mai multe selecții pentru România. Văzut ca fiind printre cei mai buni jucători din campionatul Ungariei, timișoreanul a debutat în naționala maghiară la 21 de ani, în 1 noiembrie 1942, contra Elveției, într-o victorie cu 3-0. O altă victorie contra „țării cantoanelor” (3-1), și un succes contra Bulgariei (4-2), au reprezentat cele trei selecții adunate de Peci în tricoul Ungariei. De notorietatea sa a ajuns însă să se folosească și un alt fotbalist maghiar, care a fost cooptat în 1946 de francezii de la Strasbourg, până când reprezentanții echipei din Hexagon să afle că au fost păcăliți.

A fost selecționat de 32 de ori în naționala României, pentru care a marcat 11 goluri și alături de care a participat la Jocurile Olimpice de la Helsinki, în 1952, acolo unde a jucat chiar împotriva Ungariei, într-un meci pierdut cu 1-2 de „tricolori”. A debutat pentru României chiar într-un meci împotriva Ungariei, de tristă amintire însă, în ciuda golului său, întrucât meciul a fost pierdut cu 7-2. Cariera sportivă al celui căreia i se mai spunea și Corsarul a fost umbrită de evenimentul din 26 octombrie 1947, atunci când, înaintea unui meci cu Polonia, a pariat pe victoria adversarilor, fiind suspendat pe o perioadă de trei luni. Ultimul joc în care a îmbrăcat tricoul României, al cărei căpitan devenise, a avut loc în 14 septembrie 1958, la Leipzig, contra R.D. Germane, învingătoare în acel meci cu scorul de 3-2.

Deși asupra lui se abătea umbra perfidului pariu ce l-a scos din fotbal timp de trei luni, Iosif Petschovschi a fost considerat un monument al fair-play-ului. De altfel, în 1955 a devenit primul fotbalist român care a primit distincția de Maestru Emerit al Sportului.

A fost scos din scenă de o boală cruntă, la doar 47 de ani, în data de 6 octombrie 1968, după ce a suferit de cancer la gât. În casa sa de pe strada 9 mai din Arad, Iosif Petschovschi, unul dintre cei mai mari fotbaliști români, și-a dat ultima suflare, mult prea repede pentru a putea să șlefuiască alți tineri fotbaliști. Ulterior, profesorul universitar Gheorghe Cioban, doctorul lui Petschovschi, spunea că: „fuma mult, dar nu bea. Era un jucător complet. Punea basca la vinclu și trăgea de la 20 de metri. Din 10 încercări, în nouă atingea ținta”. În semn de omagiu, ziarul „Sportul” a întemeiat „Trofeul Petschovschi”, care era acordat în fiecare an orașului care ocupa primul loc într-un clasament al sportivității.

Concidență sau nu, în momentul morții sale, UTA juca pe teren propriu contra Politehnicii Iași. Pentru 11.000 de arădeni, în centrul atenției era doar mingea, iar în suflet năzuința ca echipa lor să iasă victorioasă încă o dată. Atunci, peste toată forfota unui stadion ce mustea de energie și entuziasm, vocea crainicului a așternut stupoarea. Rumoare pentru o scurtă durată, apoi o liniște surdă…

Sursa foto: cniptarad.ro

1 COMENTARIU

  1. apropo: daca tatal sau s-a nascut in Boemia atunci nu era slovac ci ceh. mama sa, banateanca autentica, foarte adevarat, a fost maghiara, lucru omis in articol. in Iosefin, nu era praf si mocirla, poate acuma, dar pe vremea aia nu. dealtfel Iosefinul, Cetatea si Fabricul sint cele trei carteire istorice, fondat in 1744 si care pe vremea aceea erau OK, nu ca acum, dupa 100 ani de administrare dimboviteana.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.