Revolution Festival, încotro?

Revolution Festival, încotro?

1
DISTRIBUIȚI

Zilele acestea s-au împlinit trei anișori de când scrisesem – la momentul respectiv – că „scena muzicală timișoreană trece printr-un moment de cumpănă, odată cu apariția Revolution Festival“. Evenimentul pus la cale de creatorii celebrului festival Exit care se desfășoară în orașul Novi Sad a creat multă vâlvă încă de la apariție. Era și normal, fiindcă experiența și know how-ul celor de la Exit i-a speriat pe unii organizatori de evenimente din zona noastră de interes. Dincolo de multele lamentări ale cârcotașilor, apariția Revolution-ului pe harta de evenimente a orașului nostru a fost un lucru cât se poate de pozitiv și a avut rolul de a „zgâlțâi“ nițel scena locală.

Zilele trecute, la Muzeul Satului Bănățean a avut loc cea de-a patra ediție a evenimentului. Ca-n fiecare an, au fost lucruri mai bune și mai rele. Nu am să amintesc de cele bune, căci acestea se văd cu ochiul liber. E un festival în adevăratul sens al cuvântului. Cei care au fost la alte evenimente de acest gen știu. La capitolul „rele“, multă lume s-a plâns vizavi de line–up. Adică lista artiștilor invitați. De genul… „Nu se poate ca un festival de asemenea anvergură să aibe un singur cap de afiș, Gogol Bordello“. Ca de obicei, adevărul este întotdeauna undeva la mijloc. Da, e adevărat că spre deosebire de edițiile anterioare, Revo-ul din acest an a avut mai puține nume de atracție pentru publicul trecut de vârsta de 30 de ani. Cei care merg la festival nu numai pentru distracție, ci și pentru numele de pe afiș. Cei care cumpără tricouri cu formația favorită și parcurg sute de kilometri pentru a-și vedea favoriții. Pe de altă parte, festivalurile „mari“ din zilele noastre au ca public țintă categoria de vârstă cuprinsă între 18 și 30 de ani. Ei sunt principalii beneficiari ai acestor evenimente și, drept urmare, organizatorii își „mulează“ line–up – ul după ce e la modă în această categorie de vârstă. Iar dacă tinerii vor să asculte bumtzi – bumtzi sau drum and bass și se distrează dansând pe loc ca un robot, alături de un băiat cu un laptop pe scenă și un MC care urlă din 10 în 10 secunde „put your hands up in the air“, asta e…

Pe de altă parte, e frumos să încerci să educi publicul.


Să aduci genuri noi, să sădești o plantă din capitolul „cultură muzicală“ și pentru generația care ascultă orice la un click distanță. Dincolo de muzică, Revo a oferit și-n acest an o multitudine de distracții conexe. Mai interesante sau nu, asta rămâne la capitolul „de gustibus“. Pe de altă parte, orice festival trebuie să crească. Natural, fără intervenții prea mari din exterior. Să aibă acel „ceva“ care îl definește și care îl diferențiează de competiție.

Desigur, o altă problemă des adusă în discuție este faptul că Revo are parte de bani publici. Mulți, spun gurile rele. Cunoscătorii știu însă că pentru a aduce un nume mare, e nevoie de foarte mulți bani. Aici este întrebarea cu încotro? Spre festivalurile de top din Cluj? Nu se poate, cu bănuții actuali. Spre o nișă? Cred că după patru ediții reușite, organizatorii Revo-ului trebuie să tragă o linie și să creioneze viitorul. Se prea poate ca acest eveniment să rămână mai departe „festivalul făcut de Exit“. Sau poate să crească natural și să devină „festivalul cu….“ (aici fiecare completează după caz).

Ar mai fi un aspect, asupra căruia am tras un semnal de alarmă de mai multe ori. Desigur, într-o societate normală muzica nu interferează niciodată cu politica. La noi însă lucrurile stau altfel. Drept urmare, decidenții politici care împart banii pe evenimentele culturale în Timișoara ar trebui să-și reevalueze criteriile de împărțire a bănuților. Am spus-o și o repet: decât să avem 38 de festivaluri muzicale într-un singur an în Timișoara, toate finanțate cu mii sau sute de mii de euro, mai bine tragem linie și organizăm doar trei festivaluri. Sau două. La care acordăm bugete de milioane de euro. Bănuți cu care într-adevăr se pot face chestii mărețe. Înainte ca cârcotașii să-mi sară în cap, ar trebui să menționez că pentru organizarea acelor ipotetice trei festivaluri mari, oficialitățile ar trebui să creeze o procedură de selecție transparentă. Carevasăzică, să existe un concurs, la care să participe toți organizatorii de evenimente din Timișoara și cel mai bun să câștige.

Știu, sună a science fiction, dar până când nu vom fi transparenți în aceste lucruri, situația nu este prea roză. Concluzionând, mă bucur că există Revolution Festival. Care nu e perfect, by the way. E cu bune și cu rele, ca orice în viață. Ideea este că în contextul capitalei culturale europene, cred că Timișoara are nevoie de un Revo mai mare.

1 COMENTARIU

  1. Au mai fost si alte minusuri anul acesta, cum ar fi lipsa de apa in camping si atitudinea agentilor de paza, ok agentii de paza sunt o firma contractata de catre festival dar nu a fost nimeni din organizare la ca re sa merg sa ma plang de agentii de paza, niste voluntari de 14 ani nu ma juta cu nimic. Profunda lipsa de comunicare cu publicul lasa ca impresia ca e un festival facut doar pt bani .P.S. personal lineup-ul mi s-a parut ok, toti cei ce au cantat la scena Lunatica au fost de vis.

Dă-i un răspuns lui ioana Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.