Deunăzi, un „important“ cotidian local ne informa cu mare onor că „fără Antonia lângă el, Alex Velea și-a făcut de cap într-un club din Timișoara!“. O știre desigur importantă pentru unii, dar care jurnalistic vorbind este absolut fără relevanță din motive prea numeroase pentru a fi disecate în acest spațiu.
Trăim în niște vremuri în care lacunele pot fi observate la tot pasul. Poate e greu să recunoşti faptul că ai lacune, dar asta e. Nu ştiu exact cine a fost filozoful grec Leucip din Milet şi nici ce sunt alea lantanide şi actinide. Asta mai treacă – meargă, dar atunci când recunosc spăşit că habar n-am cine e fufa numită X care îşi mişcă fundul pe la vreo prezentare de modă, lumea cu care interacţionez devine suspicioasă.
„Cum, n-ai auzit de X? A fost combinată cu Y şi acum e cu Z. E vedetă la TV şi e asistenta lui W. Cum, nu te uiţi la TV? Pe ce lume trăieşti?“. Ei da, mea culpa, nu mă uit prea mult la TV. Cel puțin la posturile TV dedicate „showbizului“, românesc. E drept, mai trag cu coada ochiului la câte ceva, dar entertainment-ul de dincolo nu are parte de atâta „țopism“.
Categoric, fiecare îşi consumă entertainment-ul propriu aşa cum crede de cuvinţă. Dacă tu te simţi bine să arunci coji de seminţe pe stadion urlând la nişte fotbalişti, bravo ţie. Dacă te excită un maraton de filme Manga, respect. La fel şi pentru cei care îşi omoară timpul cu inventarierea paraşutelor care apar pe micul ecran. Chiar şi pentru aceia care devorează orice ştire de can-can cu vreun dobitoc care se consideră vedetă excentrică. Dar de ce te miri că eu nu ştiu cine e parașuta ta favorită?
Ai auzit vreodată de Ryuichi Sakamoto sau Duke Ellington? Wow, cum de nu ştii că Glenn Hughes a scos disc cu Joe Bonamassa? Pe ce lume trăieşti? N-ai citit în viaţa ta Uncut sau Mojo? Aoleu, e de rău, mai zici că te pricepi la monden, frate. Ar cam trebui să-ţi revizuieşti atitudinea. Să mai pui mână pe o carte alta decât cea de bucate şi să cauţi definiţia cuvântului entertainment. Nu din ăla care se revarsă din inima canalelor TV cu sediu pe malul Dâmboviței. Căci, deh… lacunele-s de mai multe feluri…
