Aproape nelipsit de pe gazon pentru ASU Politehnica, dar și o prezență solidă în viața echipei din afara terenului, Dănuț Bilia e unul dintre jucătorii care se confundă cu alb-violetul grupării sprijinite de Peluza Sud. După o perioadă mai grea în Liga a III-a, fundașul timișorean ajuns la 33 de ani și-a recăpătat plăcerea de a juca fotbal alături de „Băieții în ghete”. Cel poreclit „Șoimul” e convins că poate realiza o performanță importantă cu formația de la care nu vrea să mai plece nicăieri.
Fundaşul dreapta, care s-a consacrat la ASU Poli mai întâi pe poziţia de stopper, a revenit la Timişoara în vara lui 2015 după o întreagă carieră departe de casă. „Eu am vrut să vin din iarnă, de când echipa era în Liga a IV-a, dar nu aveam drept de transfer. Am transmis direct, printr-un mesaj lui Soka (n.r. Sorin Boiangiu, fost manager sportiv la ASU Poli): «Vreau să vin și eu la Poli!». Zoli (Zoltan Feher, team manager) mi-a spus să vin la reunire. Mi-am luat geanta în spate și am venit. Nu am avut fițe, că am jucat eu nu știu unde. Eram atras de suporteri… I-am zis lui Zoli să scrie ce vrea pe contract. Era acasă, Timișoara, suporteri, Poli, aici vreau, m-am săturat să mă tot plimb. Nu m-am îmbogățit și nu o să mă îmbogățesc niciodată din fotbal. Nici nu m-am gândit să fac altceva. Am fost concentrat pe asta de la șase ani”, subliniază nr. 3 al „Băieţilor în ghete”.
Printre numele aflate în C. V.-ul lui Dănuț Bilia se numără: ACU Arad, West Petrom, Internațional Pitești, UMT, Timișul Albina, Hunedoara, Fortuna Brazi, Arieșul Turda, Gloria Arad și CS Ineu. La alb-violeți a sosit de la cea din urmă. „Am avut o perioadă de trei ani în care am dispărut de la Liga a II-a. Dacă nu ai pe cineva în spate e foarte greu și dacă joci bine. Chiar mă gândeam că singura șansă era să mă duc la o echipă precum ASU Poli, să promovez și să rămân. Altfel e greu, sunt mulți jucători buni în C, dar dacă nu ai un impresar, te plafonezi, mori, ajungi la 50 de ani și spui: Am fost bun… Vorba lui Robert Niță («Sunt bun dar nu mă vede nimeni!»). Nu mai speram la Liga a II-a. Dar mi-am pus în gând să promovez. Aveam oferte de la Ploiești, zona București, echipe de Liga 3 cu bani, dar care sunt fantome”, susține „Bilă”.
Încă de la începuturile sale la ASU Politehnica Bilia a impresionat prin constanţa lui. În primul sezon aici, cel de Liga a III-a, când s-a şi realizat promovarea „din prima”, a fost singurul intergralist al alb-violeţilor. „Când s-a făcut lotul și am văzut ce juniori avem am spus că nu avem cum să nu promovăm. Când pierdeam noi pierdeau și ceilalți, am avut și noroc ce-i adevărat, dar per total s-a jucat bine”, rememorează „Bilă”. Următorul an a fost mai puţin bun. „Nu erau mulți jucători cu experiență la Liga a II-a, în afară de mine, Birău sau Telescu… când te trezești de la Liga 3, 4, direct în B, e un şoc…”, admite timişoreanul. În schimb, sezonul trecut e încă viu în amintiri, după ce echipa avea la un moment dat culoar măcar spre locul de baraj. „Se putea mai mult anul trecut, a fost o echipă mai omogenă, mai experimentată. Și când domnul Andone și-a dat demisia ne gândeam că mai sunt o grămadă de meciuri. Chiar se putea dacă era liniște. Nici acum nu știu de ce a fost această scânteie de scandal. A plecat dintr-o dată antrenorul, probabil nu a mai crezut în promovare…”, mai spune Dănuţ Bilia. În sezonul precedent vicecăpitanul a ratat un singur meci, la Miroslava, şi acela din cauza cumului de „galbene”.
ASU Poli nu a avut o campanie de transferuri impresionantă după numeroase despărţiri, dar încrederea în forţele proprii nu a dispărut: „Putem cu siguranță mai mult, e un lot tânăr care poate să crească, dacă rămânem un an-doi împreună putem face ceva”. Elevii lui Cosmin Petruescu au demonstrat cu siguranţă acest lucru la ultimul joc, când au învins surprinzător favorita „U” Cluj-Napoca. A fost și întâiul succes stagional după trei runde cu rezultate mai puțin dorite. „Sincer, am știut că o să câștigăm pentru că i-am urmărit pe cei de la U Cluj încă din prima etapă. Într-adevăr, acasă au suporteri mulți, joacă bine, dar în deplasare e altceva. Puteau să ne dea gol, dar și noi mai puteam să dăm. Am jucat cu mintea și cu sufletul, cum a spus domn’ profesor. Am dat un gol și am închis jocul… Acum în Liga a II-a e echilibru, depinde de zi, de moment, de starea de spirit”, a adăugat Bilia.
După Răzvan Ghinescu, prezent la ASU Poli și în Liga a IV-a, Dănuț Bilia e cel mai vechi component al Politehnicii, dar totodată și cel mai bătrân. „Sunt boșorogul echipei, Moșu’”, spune zâmbind Dănuţ Bilia, deși acest lucru nu se vede deloc în meciuri. Cel poreclit mai recent „Șoimul” e urmat la capitolul vârstă de Ioan Mera, Bogdan Bozian și Cristian Scutaru, care au câte 31 de ani fiecare.
Gol cu „dușmanul” la care a crescut
În ediția 2017-18 a Ligii a II-a Dănuț Bilia a marcat poate cel mai important gol al carierei. Lovitura sa de cap a însemnat în toamna trecută un 2-1 cu UTA, marea rivală a bănățenilor. „A fost cel mai frumos moment, doresc să se repete anul acesta și să câștigăm. Să-i facem pe suporteri fericiți. Aceea a fost o victorie cu UTA după ani buni. Un gol am dat anul trecut, unul și bun”, a conchis fundașul timișorean.
„Bilă” a încheiat acel meci cu banderola de căpitan pe braț după eliminarea lui Mera iar după final a dat tonul la cântece alături de alți colegi, din mijlocul galeriei. A fost totodată și primul succes înregistrat de noul proiect în fața grupării de pe Mureș.
Poate nu mulți poliști stiu că cel care e unul dintre cei mai înverșunați fotbaliști în duelurile cu arădenii a fost o perioadă chiar în curtea „Bătrânei Doamne”. Dănuț Bilia a început fotbalul la LPS Banatul și vechea Poli Timișoara, dar la o vârstă fragedă și într-o perioadă nefastă pentru fotbalul timișorean a atras interesul mai multor cluburi din țară. „Țin minte că impresarul meu era Florin Iacob, am avut oferte de la UTA, Farul, FC Național și Sportul parcă, domnul Iacob le-a spus părinților că mă duce la UTA, că era aproape. Când am auzit de la ei că merg a doua zi la Arad, am plâns, am spus că nu vreau. Dar când am ajuns acolo am dat de niște oameni extraordinari, din prima clipă, băieții în vestiar, lumea, au fost fantastici, nu-mi venea să cred. Când am mers la lotul național, două săptămâni mai târziu, antrenorii de acolo erau supărați pe mine că am mers la UTA, nu vorbiseră deloc cu mine la acea acțiune. Mi-au spus apoi că trebuia să merg la București să joc. Cu excepția mea toți erau impresariați de Becali”, explică Bilia.
La UTA fundașul s-a adaptat rapid și pentru că în acea perioadă clubul arădean avea numeroși timișoreni în club. „Mă pregăteam cu echipa mare și jucam la juniori. Am fost rezervă la un meci cu Alba Iulia din ce-mi amintesc și am intrat într-un alt meci în B… apoi la ACU Arad jucam deja în Liga a II-a pe la vreo 16 ani”, mai spune „Bilă”. „Pentru mine a contat foarte mult perioada aceea. Erau fotbaliști buni la UTA: Botiș, Panin, Panaitescu, Roli Nagy, Demian, Ianu… Am crescut foarte mult, în acel an au promovat, antrenor era Ionuț Popa”, a conchis timișoreanul. Bilia a fost selecționat nu mai puțin de cinci ani la loturile naționale, inclusiv la acțiuni ale tineretului.
Confruntare cu Todea
Deși se afla în ograda „textiliștilor”, Dănuț Bilia nu-și renegase dragostea pentru alb-violet. Un episod interesant din perioada sa la UTA îl are în prim plan pe fostul căpitan al arădenilor, Cristian Todea. „Țin minte că aveam un fular alb-violet al Fiorentinei și l-am pus în cameră la Arad, unde dormeam la club. A intrat dintr-o dată Cristi Todea pe ușă, echipa mare intra în cantonament și când l-a văzut mi-a spus: «Puștiule, dacă nu dispare fularul, ți-l iau, ți-l ard și te arunc de pe geam». Eu l-am luat și l-am pus în dulap: nu te atinge de el. Nu ai cum să uiți astea. Mulți arădeni sunt anti-Timișoara, mai ales cei bătrâni…”, subliniază Bilia. De asemenea el și-a arătat mereu și ”sentimentele” față de UTA: „Eu tot timpul m-am manifestat împotriva lor: și la Turda, Ineu, ACU. Voiam să dau gol, numai prostii aveam scrise pe mine. Cei care mă cunosc știu că aceste lucruri nu sunt de azi, de ieri”.
Pe viață la ASU Poli
Dănuț Bilia se implică în viața clubului ASU Poli și dincolo de dreptunghiul verde, fiind des prezent la acțiunile de promovare organizate de fani. Totodată, fundașul e unul dintre liderii din vestiar. „E plăcut dar e și o responsabilitate mai mare pentru noi, cei mai bătrâni, care trebuie să ținem și vestiarul. Te simți bine, important, mie îmi place”, admite „Bilă”. El e hotărât să rămână în tricoul dungat al „Băieților în ghete” până la finele carierei și chiar după ce-și pune ghetele în cui. „Chiar joc la echipa la care îmi doream să joc de când sunt mic. Aici e viața mea, e Poli, am ajuns dintr-o conjunctură. De aici mă las! Când nu o să mai mai am chef să alerg, să fug, când îmi dispare plăcerea de a juca, de a mă antrena, atunci o să spun: Gata, las pe altul! Vreau să fiu antrenor, preparator, ceva în cadrul clubului, dacă vor și cei de sus. Fotbal am făcut o viață și nu pot să fac altceva”, a concluzionat „Șoimul” alb-violeților.
