POVESTEA lui Laurențiu Morun, unul dintre cei mai cunoscuți ingineri de sunet din Timișoara: „Scena a fost stricată de multele mocăciuni, unde lumea participă la evenimente pe gratis“

Laurențiu Morun este o figură binecunoscută în rândul amatorilor de concerte rock din Timișoara (și nu numai), atât datorită prezenței sale ca inginer de sunet (sunetist, mai popular), în spatele mixerului, cât și ca un observator fin al „fenomenului“, iar pentru melomanii care au prins vremurile „mai vechi“ ale rock-ului timișorean este cunoscut și ca percuționistul unor formații mai mult sau mai puțin cunoscute din acea vreme.

Absolvent al Liceului Nikolaus Lenau din Timișoara, Laur a prins gustul muzicii prin clasa a șasea, după ce a văzut un vinil cu Deep Purple, iar primele lui discuri le-a căpătat prin clasa a zecea, când a primit de la mama sa întreaga discografie AC DC pe vinil.

„Prima trupă în care am cântat a fost prin 1981 sau 1982 și se numea Empty Pockets, cu care cântam cover-uri după Deep Purple. Din formație mai făceau parte chitaristul Norbert Stollmayer, la clape era Christian Teufel, iar la bass era Tix Kovacs. Christian și Tix și-au continuat cariera mai târziu și-n Germania, având succes cu muzica country. Mai apoi, la sfârșitul liceului, am făcut parte din altă trupă, Pseudo Metal, cu care am cântat și la prima ediție a festivalului TimRock, unde eram alături de Norbert Stollmayer și Tix Kovacs. Mai apoi am ajuns în formația Metamorf, unde mai erau Adi Popescu, Sorin Grăjdeanu, Tavi Iepan, Tibi Gajdo și Dixie Krauser. A fost o perioadă foarte faină, se cânta la nivel foarte înalt. Prietenul meu Dejan ne ajuta cu sunetul și era perioada în care chiar credeam că o să fac bani și o să am succes din muzică“, își amintește Laur.

Periplul muzical al lui Laur a continuat alături de o trupă cu care a cântat cover-uri la Bastion (din care mai făceau parte Gerry Schiebinger la clape și Tix Kovacs la bas) și mai apoi în trupa Amala. În 1994, Laur a decis să iasă din lumina reflectoarelor și, după un scurt periplu ca încasator de taxe la ENEL, s-a angajat la TVR Timișoara, unde îl găsiți și-n ziua de azi ca tehnician echipamente audio/video. Și unde s-a orientat (și) spre complicata meserie care este cea a inginerului de sunet.

„M-a apucat o lehamite și m-am lăsat de cântat, pur și simplu nu mai aveam chef. A fost o alegere proastă, dar asta e. Primul meu concert mare la care am participat a fost Alice Cooper la Budapesta, după care am participat la Monsters of Rock, tot la Budapesta. Încetul cu încetul, am revenit la pasiunea mea muzicală ca inginer de sunet. Am fost autodidact, am cumpărat cărți din Germania și S.U.A.. Am învățat mult și de la prietenul meu Deian Feniac, care e unul din cei mai buni sunetiști din țară. Am mai furat câte ceva și de la Sorin Bârcă. Am învățat foarte multe la Festivalul de Jazz de la Gărâna, unde vin oameni cu un nivel tehnic deosebit“, spune Laurențiu Morun.

Definiția din dicționar a inginerului de sunet este cea că acesta „reglează și operează cu echipament de sunet în teatre, studiouri de film, radio și emisiuni de televiziune“. La care se adaugă, desigur, și concerte. Până nu demult, domeniul cu pricina a fost neglijat cu bună știință în țara noastră, astfel încât mulți dintre cei care au practicat-o au fost nevoiți să învețe „după ureche“ sau după alte metode. Apropo de „ureche“, pentru ca un eveniment să fie reușit, prestația artiștilor de pe scenă trebuie „transpusă“ publicului din fața scenei prin câteva „artificii“, iar unul din rolurile unui sunetist bun este și acela de a menține un echilibru între orgoliile muzicienilor și așteptările publicului.

„La noi nu a existat școala de sunetist. Trebuie să ai cunoștințe teoretice, dar și să ai ureche muzicală, la un concert. Poți fi inginer de sunet la televiziune, unde nu e nevoie să îi spui cuiva că e dezacordat. Un bun inginer de sunet alătură notele, aude progresia muzicală corectă și dă o soluție corectă. De multe ori, publicul nu sesisează unele aspecte. În afară de cunoscători și hateri, publicul poate sesizează că vocea e prea încet. La evenimentele cu populară, la care toți am fost cel puțin o dată, e clar… vocea și taragotul îți sparg capul la fiecare notă. Eu țin vocea în mix, nu o aduc mult în față. Unora nu le convine acest aspect. La Gărâna am învățat o lecție de la o pianistă venită din S.U.A. Dacă artistul se simte confortabil pe scenă, nu e problemă cum se aude în față. Confortul personal pe scenă, al artiștilor, e foarte important. Când reușești să îmbini și confortul de pe scenă și sunetul din față, e perfect. Cu cât este mai înceată monitorizarea pe scenă, cu atât mai bine se înțeleg artiștii între ei“, spune Laur.

„Publicul timișorean este alcătuit din critici, hateri și o masă amorfă“

Una din problemele acute cu care se confruntă scena rock timișoreană la ora actuală este faptul că publicul și-a pierdut curiozitatea de a descoperi trupe noi, ceea ce a dus invariabil la scăderea numărului de spectatori care participă la evenimentele desfășurate în cluburile locale.

Un alt aspect care nu este demn de neglijat este faptul că autoritățile locale au „distrus“ mișcarea, prin nenumăratele concerte gratuite organizate pe bani publici, fapt care a dus la percepția greșită conform căreia actul artistic este „moca“.

„Publicul timișorean este alcătuit din critici, hateri și o masă amorfă. Publicul e needucat și nu e curios. Unii nu vin la concerte fiindcă e 10 lei biletul. Scena a fost stricată de multele mocăciuni, unde lumea participă la evenimente pe gratis. Parțial, sunt pentru asemenea evenimente. De exemplu la Ziua Timișoarei. Unde autoritățile ar trebui să cheme numai trupe din Timiș. Nu să aduci trupe din București, asta mi se pare un afront. Nu sunt de acord nici cu faptul că Jazz TM este pe gratis. Chick Korea a cântat pe gratis la noi în centru, după care a cântat la Belgrad, unde era 80 de euro biletul. Mocăciunile astea se fac și pe banii mei și poate ar trebui să mă întrebe și pe mine ce vreau să văd de banii ăștia. Pleiada asta de cântări de dimineața până seara pe gratis strică scena. Mai există și lipsa de curiozitate, e inadmisibil ca la Reflektor Venue, de exemplu, unde este cea mai bună sală de concerte din oraș și unde vin atâtea trupe faine, publicul să nu fie curios“, spune el.

În ciuda problemelor cu care se confruntă scena rock timișoreană, în ultima vreme, în orașul nostru au apărut o serie de formații care țin stindardul „sus“. O sumedenie de formații tinere au reușit să-și facă „drum“  pe acest eșichier, iar în ceea ce privește sonorizările trupelor „de afară“ versus „românești“, balanța înclină clar într-o direcție.

„Avem trupe bune, cum ar fi Melting Dice, Axis, The Skywalkers, scena e OK. Dar trebuie să ai unde să cânți. Trebuie să vină cineva să te aplaude, nu numai cei zece membri de familie ai fiecărui instrumentist. Probabil că și marketingul are un cuvânt de spus. După ce am fost cu trupa Axis la emisiunea Nesemnații la Radio Guerilla, am avut un concert cu public numeros. La capitolul sonorizare, e mult mai ușor să lucrezi cu trupe de afară, decât cu cele românești. Străinii sunt prietenoși și amabili. Înțeleg atunci când din vina organizatorului nu poți să le pui la dispoziție ceva ce au cerut ei în riderul tehnic. Românii vor la fiecare piesă vioara un pic mai tare sau un pic mai încet. Desigur, există și excepții… Se mai întâmplă ca la primele piese să existe mici probleme. Limita masacrării sunetului este 2- 3 piese. Se întâmplă să cadă microfonul de pe tobă sau să calce cineva pe cablu. Sunt chestii normale pe care străinii le înțeleg. Românii văd în asta un afront personal, de parcă ai avea ceva personal cu ei. Nu e așa, ca sunetist ești acolo să faci să sune cât mai bine evenimentul“, spune Laurențiu Morun.

Având în vedere faptul că în 2021 Timișoara va deveni capitală culturală europeană, am fost curioși să aflăm care este părerea inginerului de sunet care actualmente colaborează cu trupele Cover Up și Axis vizavi de pașii pe care i-am făcut în direcția îndeplinirii cu succes a acestei desemnări.

„Ceea ce s-a făcut până acum în această direcție… mi se par a fi heyrupisme pe hârtie. Nu am văzut un brainstorm pentru a face ceva ca lumea, de la un capăt la altul. Nu cred că în 2021, când vom deveni capitală culturală, lumea va fi încântată de Calea Șagului, unde când bate vântul sâmbăta și duminica la ocska e o ciupercă de mizerie. Nu cred că vizitatorii din 2021 vor cădea pe spate văzând mașinile parcate în centru pe trotuar. De asemenea, drumurile-s praf, locurile de cazare puține… Cred că ar trebui să fie cineva care să se priceapă să facă o armonizare a evenimentelor culturale“, spune Laurențiu Morun.

Alături de trupele care activează în zona rock, Timișoara are parte de o serie de formații care activează în zona evenimentelor private (nunți, botezuri ș.a.m.d.), unde unii își fac treaba profesionist, în timp ce alții nu au ajuns nici măcar la nivelul de amatori.

„În anii de dinainte de 89, în birturi se cânta jazz sau cafe concert la un nivel intim și plăcut. Mulți dintre cei care activează azi au prins acele vremuri. Desigur, erau și birturi unde se cânta populară. Țin minte că singurul loc unde se și dansa era la Palace, unde cântau Stelele. Noi la Bastion cântam ceea ce se putea cânta în trio. Cântam și Men At Work – Down Under, eu eram la voce… Piața decide dacă sunt destule trupe de cover-uri sau nu. La evenimente, mulți habar n-au ce se cântă pe scenă și nu îi interesează. Așteaptă să te dai jos de pe scenă ca să vină ăla cu taragotul. Unele trupe de cover-uri cântă de te iei cu mâinile de cap. Nu știu să cânte, își aleg prost piesele. Dar supraviețuiesc, nu îmi explic cum“, spune Laurențiu Morun.

Toți cei care au prins într-o formă sau alta „microbul muzicii“ știu că odată ce acesta îți intră în sânge, este foarte greu să renunți la această pasiune care poate aduce satisfacții lăuntrice nebănuite. Chiar dacă a ieșit din lumina reflectoarelor de mai bine de două decenii, Laurențiu Morun nu exclude ideea de a reveni pe scenă nu doar ca sunetist… „Pot să spun că m-am semiapucat. Am cântat odată la Manufactura. Am mai fost în Austria, alături de Dan Silviu Iliescu și Maria Avramescu unde am cântat trei reperize la o nuntă și unde toată lumea a fost pe spate. Sper să îmi rezolv problemele și să mă pot apuca de muzică… cât de curând“, spune Laurențiu Morun.

Foto: Virgil Simonescu