Tradiţii româneşti de Crăciun, vechi de secole, se păstrează şi astăzi, iar în Banat, multitudinea etniilor, cu obiceiuri specifice, dau un farmec aparte acestei sărbători creştine.
Ea este precedată de ziua de Ignat, când are loc sacrificarea porcului, un ritual de străveche sorginte păgână. În ajunul zilei în care creştinii sărbătoresc Naşterea Mântuitorului, s-a păstrat obiceiul colindatului din casă în casă, care durează până noaptea târziu. Cetele de colindători au în frunte un vătaf şi merg cu „Steaua”, simbol al corpului ceresc care i-a călăuzit pe cei trei magi de la răsărit care au venit la naşterea pruncului Iisus, aducându-i în dar aur, smirnă şi tămâie. Colindătorii sunt răsplătiţi cu mere, nuci, covrigi, iar în timpurile mai noi, cu bani. La colindat merg atât tinerii cât şi copiii, numiţi „piţărăi”, ei fiind consideraţi aducători de noroc şi fericire.
„Viflaimul” sau „Irozii” este un alt obicei care se păstrează din timpuri străvechi, o piesă de teatru popular în care Iosif, Maria, regele Irod şi alte personaje biblice vestesc Naşterea lui Iisus Christos.
În unele sate bănăţene, cel mai vârstnic membru al familiei aruncă în faţa colindătorilor boabe de grâu şi porumb, existând credinţa că boabele peste care au trecut colindătorii, amestecate cu sămânţa ce urmează a fi pusă în brazdă, aduce o recoltă bogată în anul ce vine iar dacă vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Un alt obicei este acela de a pune sub faţa de masă pe care se aşează bucatele gătite pentru masa de Crăciun seminţe de porumb, grâu, floarea soarelui şi fân, care se dau apoi animalelor, pentru a avea în casă linişte şi belşug.
Catolicii din Banat aşteaptă Naşterea lui Iisus cu Adventul, care durează patru săptămâni şi este simbolizat de o cunună din crenguţe de brad împletite cu panglici şi decorată cu nuci şi conuri poleite, pe care se aşează patru lumânări – simbol al luminii aduse de Iisus pe pământ – care se aprind pe rând, în fiecare duminică, până în seara de Ajun. În unele sate, în prima zi a Adventului, se rupe o crenguţă de pom fructifer care e ţinută în casă şi sfinţită de Bobotează, iar apoi e pusă în grajd pentru a proteja animalele.
Sârbii sărbătoresc Crăciunul după calendarul iulian, cea mai spectaculoasă tradiţie fiind aprinderea Badnjakului, un trunchi de stejar tânăr care simbolizează intrarea Mântuitorului în lume şi căldura iubirii sale. În case se aduc paie, care semnifică ieslea în care s-a născut Iisus iar primul musafir trebuie să fie un bărbat.
