După multe strădanii, autoritățile din oraşul arădean Ineu au reuşit, în această vară, să obţină fonduri europene în valoare de cinci milioane de euro pentru restaurarea vechii cetăţi a oraşului, care are un termen de finalizare de patru ani.
Restaurarea propriu-zisă este precedată de cercetări efectuate de mai mulţi specialişti – Péter Módy, restaurator în piatră, istoricii de artă Attila Weisz, Zsolt Kovács de la universitatea clujeană şi Villö Szekeres-Ugron, Melinda Keresztes, studentă în istorie şi arheologul Florin Mărginean de la Complexul Muzeal Arad, partener al acestor cercetări. Acestea au beneficiat de finanţările oferite de Fundaţia László Teleki, prin programul Rómer.
Elemente arhitecturale de mare valoare artistică şi istorică
Cercetările construcţiei au început din 2016 şi încă de atunci s-a observat că în prima jumătate a secolului al XVI-lea, când cetatea s-a extins, s-au refolosit ca materiale de construcţie elemente arhitecturale databile în ultimele decenii ale secolului al XII-lea. Atunci au fost recuperate nouă fragmente, printre care capiteluri de coloane de o excepţională valoare artistică şi istorică, două dintre acestea fiind decorate cu palmete şi altul cu frunze de acant, o bază de coloană şi câteva fragmnte de fusuri de coloane.
Cel mai probabil, aceste piese provin din ruinele mănăstirii Dénesmonostora, dedicată Sfintei Treimi şi atestată documentar în 1199, dar depopulată la începutul secolului al XVI-lea. La sfârşitul secolului al XIX-lea, ruinele mănăstirii, care făcuse parte din bogata reţea de mănăstiri existente în zonă în secolele XII-XIII, încă existau în zona dinspre Bocsig. Fundaţia László Teleki doreşte ca, împreună cu instituţiile de profil din ţară, să demareze în viitorul apropiat un amplu program arheologic pentru cercetarea unor importante mănăstiri din această epocă aflate în Transilvania şi Partium (Crişana), printre care cea a lui Ahtum, mănăstirile Bulci, Cluj-Mănăştur, Dienes de la Ineu şi cea din Meseş.
Piese recuperate în ultima campanie de cercetări
Ultima campanie de săpături, desfăşurată între 16 şi 20 septembrie în vederea reabilitării cetăţii, a scos la iveală alte 14 piese arhitecturale şi sculpturale, printre care două capiteluri romanice dintre care unul decorat cu o frumoasă compoziţie de frunze de acant şi o bază ornată cu motivul unui vrej. Cea mai valoroasă piesă este însă o cheie de boltă decorată cu relieful unei rozete cu şase petale, care păstrează şi cromatica originală – un element din structura unei bolţi romanice.
Au fost recuperate, de asemenea, mai multe fragmente profilate dintr-un soclu, un fragment arcuit, probabil parte a unui portal al mănăstirii, şi un fragment din stâlpul unei porţi de dimensiuni mai mici. Au fost identificate şi alte fragmente valoroase, care însă n-au putut fi recuprate din zidărie: baza unui portal romanic monumental, decorată cu motive zimţate executate din stuc, un fragment de stâlp fasciculat folosit în rezidirea porţii originale, sau două plăci cioplite din piatră cu suprafaţă pictată, descoperite în subsolul turnului nord-vestic. Zidurile cetăţii mai păstrează şi alte fragmente arhitecturale de dimensiuni mai mici, provenite din mănăstirea Dénesmonostora, din clădirile mai vechi ale cetăţii sau din cele ale unei mănăstiri franciscane medievale târzii din Ineu, astăzi dispărută.
Fragmentele recuprate din zidăria cetăţii Ineului au ajuns în muzeul de istorie arădean şi vor fi prezentate publicului într-o mică expoziţie temporară itinerantă, dar după renovarea cetăţii, ele vor fi expuse, cel mai probabil în spaţiile restaurate.
Lucrările de restaurare vor începe anul viitor şi în cursul acestora este foarte probabil să iasă la iveală şi alte piese valoroase.
Istoria cetăţii Ineului
Cetatea fortificată de la Ineu, construită pe malul Crişului Alb, a fost una din cele mai importante din vestul ţării, dar după ce şi-a pierdut importanţa strategică, a ajuns în ruină.
A fost refăcută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea într-o manieră care imită cetăţile medievale iar din 1904 până în 1998 a funcţionat ca şcoală ajutătoare, fiind preluată de primărie în anul 2004.
Foto: Nelu Scripciuc – Complexul Muzeal Arad
