Farmecul trist al satelor uitate de lume din Ținutul Pădurenilor FOTO

Ținutul Pădurenilor, mărginit de Valea Mureșului, Țara Hațegului și Munții Poiana Ruscă, este presărat cu 40 de sate și cătune de munte, cele mai multe ridicate pe culmile dealurilor, care păstrează și astăzi o pitorească atmosferă arhaică, cu oameni ospitalieri și tradiții specifice, prea puțin alterate de trecerea timpului.

Vechile sate, multe fără drumuri de acces, ascunse dincolo de pădurile întinse, au supraviețuit timpului și vitregiilor vremii, dar regiunea se depopulază pe zi ce trece.

Locuri în care timpul s-a oprit

În multe sate mai trăiesc doar câțiva bătrâni, iar o parte din cătunele de altădată sunt părăsite, pădurea a pus stăpânire peste ele, iar cei care se încumetă la un urcuș de vreo două ceasuri, mai pot vedea câteva case dărăpănate, încremenite și lipsite de viață, ca locurile din povești căzute sub o vrajă, unde ai senzația că ai poposit într-un timp care s-a oprit în loc. Urme ale satelor pline de viață odinioară pot da frâu liber imaginației, pentru a reface viața acestor așezări tradiționale în care nu mai vezi astăzi țipenie de om, așezări a căror soartă a fost pecetluită mai ales după colectivizare, când oamenii au început să plece, pentru a asigura viitorul copiilor.

Comuna Toplița din Ținutul Pădurenilor, aflată la șosea, are în componența sa șapte sate, dar câteva cătune aflate pe culmile muntoase sunt astăzi pustii. Spre vechile vetre ale satelor de odinioară, răspândite pe culmile munților, unde se ajunge după ce străbați pădurea, mai urcă doar ciobanii, cei care își duc vitele la păscut sau tăietorii de lemne.

Mărturii ale traiului din veacul trecut

Satul Mosoru, care aparținea odinioară de comuna Berthelot, este astăzi doar o amintire, pentru care mai stau mărturie câteva case ruinate în care se mai pot vedea obiecte din gospodărie, fotografii rătăcite, învechite de vreme sau locul în care s-a aflat școala primară. Frânturi din viața comunităților de altădată, urme ale unei lumi pe cale de dispariție. La Mosoru, ultimul localnic, care făcuse naveta la mina de fier din Teliuc, s-a retras în sat după pensionare și a supraviețuit aici singur, rupt de lume, vreme de câțiva ani, până la sfârșitul zilelor, bucurându-se de aerul curat care-i ajuta plămânii atacați de silicoză.

Un alt cătun părăsit care aparține de Toplița este Curpenii Silvașului, o veche așezare dispărută de aproape jumătate de veac se mai pot vedea câteva case părăsite, ruinele bisericii și cruci decorate după tradiția locului ascunse acum de natura care a luat în stăpânire satul înfloritor și plin de viață de odinioară.

Goleș este, la rîndul lui, un sat ascuns de ochii lumii, ascuns pe o culme de munte, unde puțini temerari s-au încumetat să urce pentru a vedea cu ochii lor cum se trăia cu un veac în urmă. Aici mai trăiesc câțiva bătrâni, într-o liniște deplină, departe de orice urmă de civilizație modernă. Erau aprovizionați o dată pe săptămână cu lucruri de strictă necesitate, cărate de doi măgăruși, sau de o mașină 4×4, singurele care puteau  străbate drumul anevoios care urcă în sat. Un drum relativ nou spre Goleș a facilitat considerabil accesul și mulți din cei care au părăsit satul se întorc acum, după ce și-au pierdut locurile de muncă.

Sunt sate fără viitor și doar puține mizează pe turism pentru dezvoltarea  zonei, dar călătorul curios și amator de curiozități poate explora ținutul, chiar dacă drumurile sunt anevoioase. În Ținutul Pădurenilor există însă și câteva trasee turistice, care spun povestea locuitorilor din satele de munte.

Surse foto: dinpixmedia.ro, danieliiancu.wordpress.com, toplita-hunedoara.ro, toplita-hunedoara.ro, wikimapia.org, gohunedoara.com