Problemele operatorilor culturali din Timișoara – concluzii după festivalul Simultan: „Cea mai...

Problemele operatorilor culturali din Timișoara – concluzii după festivalul Simultan: „Cea mai mare dificultate o constituie lipsa spațiilor adecvate“

0
DISTRIBUIȚI
Foto. Andreea Săsăran

Cea de-a 16-a ediție a Festivalului Simultan din Timmișoara s-a desfășurat în perioada 11 – 19 septembrie, la centrul Multiplexity, sub motto-ul Starea Instabilă a Lucrurilor. Asociația Simultan este o organizație non-guvernamentală înființată în 2005 de un grup de artiști și practicieni din Timișoara. Asociația și-a propus dezvoltarea și întreținerea unei platforme dedicată artelor interdisciplinare – proiectelor media emergente, muzicii experimentale și proiectelor audio-vizuale si sonore, raporată la contextul cultural global si formele noi de exprimare, cu accent pe promovare și generare de conținut.

În cele ce urmează, am realizat un interviu cu Levente Kozma – director artistic și Alin Rotariu – manager de producție, principalii „vinovați“ pentru desfășurarea acțiunilor puse la cale de Asociația Simultan, care ne-au povestit despre planurile și acțiunile lor și despre problemele cu care se confruntă operatorii culturali din Timișoara…

– Având în vedere situația „instabilă a lucrurilor“ în care ne aflăm, cum ați reușit să puneți la cale ediția din acest an a Festivalului Simultan? Care au fost cele mai mari provocări la care a trebuit să faceți față?

– Levente Kozma: Provocările și dificultățile sînt multiple în fiecare an, cu atât mai mult cu cât, în cei 16 ani de existență, nu am căutat niciodată situații confortabile, ci am dorit mereu să livrăm conținut nou și relevant vis a vis de ceea ce reprezintă scena internațională de artă contemporană, dar mai ales cea experimentală. Așadar, am putea spune că ne-am obișnuit. Instabilitatea există dintotdeauna (actorii din scena independentă știu la ce ne referim), bineînțeles că acum, în contextul pandemiei, lucrurile au devenit și mai complicate și imprevizibile pentru toată lumea. Aspectul financiar este și el important, să știi pe ce te poți baza, însă cea mai mare dificultate o constituie lipsa spațiilor adecvate și a infrastructurii culturale. Ne place prea mult ceea ce facem și credem că festivalul este un moment important și un reper pentru artiștii care lucrează cu sunetul, noile medii și tehnologii, totodată o sursă de inspirație pentru comunitatea artistică și o experiență remarcabilă pentru public, având în vedere că în ultimii ani aproape pentru fiecare ediție a festivalului am activat și pus în circuitul cultural o nouă locație.

– Ca și în ceilalți ani, ați avut o serie de invitați străini. Cum a fost posibilă aducerea lor la Timișoara?

– Levente Kozma: Secțiunea de artă video a festivalului are în fiecare an o dimensiune internațională considerabilă, prezentând o selecție de aproximativ 60 de lucrări din peste 400 de propuneri venite din toate colțurile lumii. Secțiunea de live performance este însă componenta programului cu cele mai complexe încercări și depinde de mai multe aspecte, cum ar fi disponibilitatea artiștilor, având în vedere că vorbim de un eveniment extrem de nișat, a resurselor tehnice specifice, financiare sau de spații specializate de care dispunem. Cu unii dintre ei suntem în legătură de câțiva ani și trece uneori destul de mult timp până se leagă toate aspectele să-i putem aduce, cu alții se leagă ad-hoc, așa că în spatele programului final se află un proces de câteva luni de discuții și transformări. Față de anul trecut, când posibilitățile de călătorie în contextul pandemiei erau mult mai complicate, anul acesta a fost ceva mai relaxat și artiștii străini au răspuns pozitiv provocării de a veni, unii dintre ei având prima reprezentație live după o perioada lungă de restricții.

– Care au fost cele mai importante evenimente din Simultan Festival 2021? Care au fost momentele cele mai apreciate de public?

– Levente Kozma: Deși festivalul conține în fiecare an lucrări video, instalații, workshopuri, prezentări, performance-urile sonore și audio-vizuale sunt cele mai apreciate de public în primul rând pentru modalitățile inedite prin care artiștii lucrează cu sunetul. Folosind diverse instrumente, deseori create de ei, sau procese generative specifice artei numerice și algoritmi, forțează limitele sunetului în relație cu spațiul.

Încercăm să tratăm evenimentul că un întreg prin a-i conferi o dinamică din ritmul, tipul proiectelor și al spațiilor inedite, prin momente narative pe subiecte distopice sau politice cum a fost reinterpretare sonoră a filmului „The Fortune You Seek is in Another Cookie”, de către cei patru muzicieni din Austria, Peter Kutin & Lukas König & Karolina Preuschl & Isabella Forciniti, sau proiectul audiovizual „The Island” a lui Franck Vigroux și Kurt d’Haeseller, oscilând cu momente lineare, de frecvențe joase ca sunetul lui Prell sau Dyslex.

Foto: Andreea Săsăran

– De-a lungul anilor festivalul a avut o serie de locuri de desfășurare, anul acesta acesta fiind Multiplexity.


Cum a fost alegerea voastră din acest an, a corespuns așteptărilor?

– Alin Rotariu: Am căutat mereu spații de desfășurare și contexte noi prin care tema și conceptul artistic propus cu fiecare ediție să ofere o experiență complexă. Desigur, acest lucru aduce cu sine toate dificultățile tehnice și de cost pentru tot ceea ce înseamnă producția evenimentului, cu atât mai mult cu cât aceste spații sunt clădiri de patrimoniu sau foste hale industriale. Trebuie mereu să găsim soluții tehnice neinvazive pentru clădirile istorice în care ne desfășurăm, să asigurăm toate elementele de siguranță, dar mai ales să facem, de cele mai multe ori, toate aceste lucruri cu un buget relativ mic.

De-a lungul anilor am ținut să repunem în circuitul cultural spații care nu au mai fost deschise publicului din Timișoara de zeci de ani, dar care sunt spectaculoase prin încărcătură istorică, ori valoarea arhitecturală, spații care pot fi o alternativă în completarea infrastructurii culturale, mai ales în contextul Timișoara Capitală Culturală Europeană în 2023. Astfel de exemple sunt Sinagoga din Cetate, unde am funcționat între 2009 și 2016, Comenduirea Garnizoanei Timișoara din Piața Libertății (viitorul Muzeu al Revoluției Române) pe care am deschis-o publicului în 2020, cu ajutorul Ministerului Culturii și a Direcției Județene pentru Cultură Timiș, sau exemplul fostelor ateliere STPT, un ansamblu de clădiri cu totul special pentru trecutul orașului, dar și cu ambiții mari pentru viitorul lui.

Prima acțiune culturală în atelierele STPT a fost în decembrie în 2020 cu ocazia unui alt proiect al nostru numit “Progres. Schimbări de paradigmă” prin care ne-am propus să însoțim procesul de transformare al atelierelor S.T.P.T. în viitorul Multiplexity, dar și să conservăm și digitalizam cât mai mult posibil din caracterul acestor clădiri de patrimoniu.
Fostele ateliere ale STPT urmează să devină MultipleXity – centru pentru artă și tehnologie și am considerat oportun să facem acest prim pas care a însemnat un efort considerabil privind curățarea și punerea în siguranță a spațiilor pentru a face posibile evenimente culturale aici. Alături de STPT, Primăria Timișoara și câțiva operatori culturali, am căutat soluții că să putem introduce, chiar și temporar, spațiul în circuitul cultural înainte de întrarea lui în șantier pentru restaurare.

– Care sunt planurile de viitor ale asociației Simultan?

– Alin Rotariu: Simultan Festival este proiectul major al asociației noastre, început în 2005, însă oferta noastră culturală cuprinde și proiecte punctuale de cercetare artistică, rezidențe sau programe de formare pentru elevi și studenți. Am observat cu ani în urmă că ritmul anual și formatul de prezentare specific unui festival nu sunt suficiente pentru consolidarea unui climat cultural sănătos pe termen lung, cu atât mai mult cu cât oferta de evenimente și operatori crește în Timișoara, iar accentul pică tot mai mult pe caracterul jovial și de entertainment al evenimentelor, fapt care atrage după sine o deprofesionalizare, să-i spunem așa, a publicului și a unui anume mod de consumă un eveniment cultural.

Astfel, în 2021 ne dorim să continuăm proiectul „PROGRES. Schimbări de paradigmă” – o serie de intervenții artistice în spațiile fostelor ateliere STPT care își propune o reflecție artistică asupra istoriei și patrimoniului industrial din Timișoara, a modului în care memoria unor locuri și comunități s-a transformat sau chiar a dispărut. Frânturi de istorie colectivă și personală, narațiuni care chestionează acest proces de transformare vor fi remodelate dintr-o perspectivă socio-politică și tehnologică.
Gândit că un proiect serial, cu caracter cumulativ și multidisciplinar, deschis mai multor domenii de practică/cercetare umaniste și științifice, proiectul îmbină în mod creativ și necesar artele vizuale, arhitectură, sociologia, antropologia, istoria, electronică, ingineria, cu noile unelte și tehnologii digitale.
Proiectul „PROGRES. Schimbări de paradigmă” ține să evidențieze acele zone de interferență ale artei cu domenii care pot absorbi competențe artistice sau creații vizuale, folosind această oportunitate de lucru pentru formarea profesională și a modului în care percepem contextul în care trăim.

Un alt proiect în desfășurare este “Narațiuni Sonore” împreună cu partenerii de la Transcultures din Belgia și câțiva artiști rezidenți din România. Vom realiza o serie de lucrări și intervenții de artă sonoră în spațiul public, folosind cursul Begăi și zonele de proximitate. Că recepție publică urmărim augmentarea conștientizării spațiului urban, trăit, explorat, redescoperit, a ecologicului de tip emoțional, acustic, senzorial, social. O punere în lumină a ceea ce este posibil la granița dintre social, cultural, tehnic, locativ, urban și economic: o dezinhibare socială, identitară. Astfel, “Narațiuni Sonore” intenționează să creeze situații, să analizeze situațiile limită care duc la nevoia schimbării din perspectiva individuală sau a grupurilor, revoluții personale zilnice dictate de presiunea modelelor sociale, a idealurilor, situații care presupun supraviețuirea, mai degrabă decât a trăi în întregime, cultivarea nevoilor false, dictatură mărfii, impulsurile contravalente care există în cadrul unei alienări profunde.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.