Locuri aproape uitate din vestul țării, perfecte pentru scurte excursii FOTO

În zona montană din partea de răsărit a județului Arad mai există sate aproape rupte de lume, care mai păstrează un aer arhaic și pitoresc, amintind de un farmec cunoscut de cei mai mulți doar din povești.

Sunt însă locuri cât se poate de ispititoare pentru plimbări liniștite la sfârșit de săptămână, în zilele însorite ale toamnei, unde, în așezările care mai amintesc de trecute vremuri, cu bisericuțe vechi, cu mici muzee în care s-au adunat obiecte folosite de străbunici și bunici, călătorii se pot delecta cu peisaje fermecătoare și se pot bucura de ospitalitatea localnicilor, cu bunătăți din gospodăriile lor. Unele sate sunt aproape părăsite, mai au doar o mână de locuitori, depopularea fiind tot mai acentuată de la an la an, dar sunt locuri în care s-ar putea amenaja case de vacanță sau ar putea deveni chiar destinații turistice atrăgătoare, dacă ar exista mai mult interes din partea administrației, căci atât în vechile așezări cât și în împrejurimi, sunt multe locuri interesante de vizitat.

Satul cu biserica ridicată de lotri

Una din cele mai frumoase zone ale județului, cu perspective turistice demne de luat în seamă, este cea din vecinătatea lacului Tauț, unde dealurile Cigherului se întâlnesc cu Munții Zarandului. Și aici se află sate depopulate, precum Camna sau Iercoșeni, unde se mai păstrează o biserică de lemn care, potrivit tradiției, ar fi fost ridicată de lotri – numele dat odinioară tâlharilor la drumul mare.

În vecinătatea lacului de acumulare Tauț, unde se mai pot vedea urmele cetății medievale datate în secolele XIII-XV, s-a format deja și un mic sat de vacanță. La poalele Munților Codru Moma se află Comuna Dieci, unde satele Cociuba și Roșia sunt aproape părăsite, dar în satul aparținător Revetiș se află un mic muzeu etnografic iar la Roșia, în mijlocul unui peisaj superb, s-a înființat în ultimul deceniu al secolului trecut un schit de maici, cu hramul „Sfinții Mihail și Gavriil”, unde au fost amenajate câteva chilii iar biserica parohială, construită în 1896, a devenit biserica schitului.

Conace, biserici de lemn și parcuri dendrologice în zona Gurahonțului

În comuna Gurahonț, aflată în zona depresionară dintre Munții Zarandului și Munții Codru Moma, pe valea Crișului Alb,care are în componența sa nu mai puțin de zece sate, Dulcele, Valea Mare sau Mustești, vestit odinioară pentru livezile de pomi fructiferi sunt vechi așezări cu începuturi în Evul Mediu, dar astăzi mai numără doar câțiva locuitori.

Zona nu este însă lipsită de atracții pentru doritorii de excursii, cum ar fi biserica de lemn „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Valea Mare, datată în secolul al XVIII-lea și adusă din Bonțești în 1893, sau, în împrejurimi, cuptorul de topit fierul Jumelt, construit în secolul al XIX-lea în satul Zimbru, și recent restaurat, rezervația naturală „Dosul laurului”, care are o suprafață de peste 30 de hectare, parcul dendrologic din Gurahonț sau castelul construit în secolul al XIX-lea în stil neoclasic și înconjurat de un parc, aflat tot în reședința de comună. Puțin mai spre răsărit se află comuna Pleșcuța de la poalele munților Codru-Moma, cu șapte sate, dintre care Budești și Dumbrava au cel mai mic număr de locuitori.

La Budești se mai păstrează însă o bisericuță de lemn monument istoric, cu hramul „Înălțarea Domnului”, construită în 1772, an înscris pe o ușă a bisericii, din care s-au păstrat ușile împărătești originale, dar care a ajuns aproape o ruină și este amenințată cu dispariția dacă nu vor fi finalizate cât mai repede reparațiile începute  și rămase neterminate. Un castel construit în stil neoclasic, în secolul al XVIII-lea, mai poate fi văzut la mică distanță, în satul Aciuța. Tot în apropiere, în satul Șoimuș din comuna Brazii, există o bisericuță de lemn cu hramul „Sfântul Mucenic Dimitrie”, construită în secolul al XVIII-lea, a cărui pictură, cu o simbolistică aparte, este considerată excepțională de istoricii de artă, dar lăsată în uitare, biserica s-a degradat încet dar sigur.

Biserici de lemn mai pot fi văzute și în centrul de comună, Brazii, sau în satul aparținător Mădrigești, care, așa cum se menționează în pisania aflată în biserică datează de la 1700 și este monument istoric.

Frumusețile satelor uitate din Ținutul Hălmagiului

Mergând mai departe, spre Ținutul Hălmagiului încadrat de culmile Munților Zarandului și cele ale Munților Codru-Moma și Bihorului, călătorul mai poate descoperi, alături de biserica voievodală din Hălmagiu, o mulțime de bisericuțe de lemn în satele  uitate de vreme,  precum cele din Hălmagiu, Hălmăgel sau Luncșoara, cu hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe”, care este datată în 1740 și  a fost mutată în locul actual în 1835. Pictura realizată de Ioan Demetrovici la mijlocul secolului al XIX-lea se mai păstrează doar în altar și pe iconostas iar un chivot de lemn, o icoană pe lemn din secolul al XVIII-lea înfățișându-l pe Sfântul Gheorghe și o icoană pe sticlă provenită de la școala de iconari din Nicula sunt alte obiecte de valoare care aparțin bisericii.

Cele mai multe biserici nu sunt însă întreținute, s-au deteriorat și unele riscă să se prăbușească. Cu toate că cele mai multe reprezintă valori de patrimoniu probabil unice în lume, aproape nimeni nu se interesează de soarta lor, deși ar putea deveni extrem de căutate dacă ar fi restaurate, popularizate și incluse în circuite turistice.

Surse foto: wikipedia.org, glsa.ro, arhiepiscopiaaradului.ro