Tot mai adesea aud în jurul meu lamentări. O sumedenie de muzicieni trecuţi deja de prima tinereţe deplâng mişcarea muzicală. Locală sau naţională. Dau vina pe generaţiile care au luat bacalaureatul la foc automat şi susţin sus şi tare că „pe vremuri era altfel“. Urmează discuţia cu „lumea era mai civilizată, cultura era mult mai răspândită printre concitadinii acestui oraş“. Pe scurt, în opinia multora, generaţiile care vin din urmă nu-s baş OK.
Trecând peste inevitabilul conflict dintre generaţii, vechi de când lumea, constat cu surprindere că există această percepţie şi în rândul multor muzicieni tineri. Care sunt de acord că nivelul IQ-ului publicului actual care iese la concerte este atât de scăzut încât n-are rost să te chinui să faci artă.
Pur şi simplu scoţi un text de genul „So wake me up when it’s all over/When I’m wiser and I’m older“, creezi o melodioară uşor fredonabilă şi asta e tot. Pe de altă parte, un observator neutru nu are cum să nu remarce faptul că, în ciuda percepţiei generale conform căreia în Timişoara nu se întâmplă nimic, există o sumedenie de tineri care chiar fac câte ceva. Artă. Nu doar pe plan muzical, dar şi acilea. S-a văzut asta şi la acţiunea Made in TM, se poate vedea şi consultând programul cluburilor din acest orăşel. Carevasăzică, situaţia nu e atât de cenuşie precum o propagă unii. Nici atât de roz precum şi-ar dori-o alţii.
Unul dintre motivele pentru această perpetuare a ideii că nu se merită să mai faci artă în zilele noastre este „bad vibe”-ul. Atunci când la televizor vezi numai ceartă şi zânzanie, volens nolens eşti atins şi tu de acest microb. Când toţi din jurul tău sunt nepoliticoşi, ai tendinţa să ai şi tu acest comportament. Desigur, e destul de greu să faci abstracţie de lumea care te înconjoară şi să devii încărcat numai şi numai cu emoţii pozitive. Dar merită să încerci să faci asta cât mai des. E pentru binele tău şi a celor care te înconjoară. E timpul pentru Good Vibrations.
Yep !