Printre invitaţiile pe care le primesc constant prin intermediul Facebook-ului în ultima vreme, am descoperit una care mi-a atras atenţia. Se numeşte Şcoala Bunelor Maniere şi include ieşiri la teatru, restaurante sau muzee şi se adresează copiilor între 8 şi 15 ani.
Desigur, la prima vedere, acţiunea asta pare desprinsă parcă din filmele SF. Adică să dai bani pentru ca cineva să-ţi educe copilul cu noţiunile de bază ale unei bune creşteri? Desigur, au fost nişte vremuri în care şcoala asta bunelor maniere se învăţa în familie. Când mămicile şi tăticii îşi educau odraselele cum ştiau ei mai bine. Vremuri în care copiii mai citeau şi diversele cărţi scrise pe această temă. Lumea s-a schimbat, părinţii aşijderea, iar rezultatul se vede cu ochiul liber.
Ajungând la tema bunelor maniere atunci când ieşi la distracţie într-un club, prea multe nu ar fi de spus. Pentru cei care posedă bunele maniere în viaţa de zi cu zi. Printre lucrurile pe care nu ar trebui să le faci atunci când te hotăreşti să faci niscaiva clubbing se numără şi acela să fii nesimţit.
Nu încerca să cauţi nod în papură bărmăniţei care te serveşte doar pentru că n-a vrut să iasă cu tine la o prăjiturică. Nu-i cere DJ-ului melodia aia „mişto de vrăjit gagici“. Nu te încorda prea tare la bodyguarzii de la intrare: dacă ai primit „interdicţie“ fiindcă ai făcut vreodată scandal în clubul respectiv, n-ai şanse să intri, nici măcar pe gemuleţul de la baie.
După atâtea „nu“-uri, poate ar fi cazul şi să amintesc câteva „da“-uri. Fii open – minded. Încearcă să te distrezi în maniera ta proprie, fără să deranjezi pe ceilalţi. În momentele în care ai greşit cu ceva, cere-ţi scuze. Nu doare, crede-mă. Şi nici nu e vreun semn de slăbiciune. E civilizaţie, atâta tot. Probabil că dacă şcoala asta a bunelor maniere ar fi predată la şcoli, pe bune, am avea parte de un alt aer prin ţărişoara noastră. Nu doar în cluburi, ci şi în dezbaterile televizate, de exemplu.
Până una alta, iniţiativele de educare de acest fel merită sprijinite şi aplaudate. Şi plagiate, că tot e un cuvânt trendy. Se prea poate ca unii să-mi reproşeze faptul că în aceste zile de „sălbăticie“ politică, subiecte de genul acesta nu sunt de actualitate. Nimic mai greşit, fiindcă o bună parte a manifestărilor din zilele noastre se bazează tocmai pe baza faptului că şi adulţii au cam uitat de bunele maniere. Ar fi frumos ca măcar copii noştri să le stăpânească şi să le folosească.
(y)