”Știi ce e aia CoderDojo? m-a întrebat o colegă. Era într-o sâmbătă. Habar nu aveam, am intrat repede pe Google și am găsit. Peste o oră am văzut că într-o locație, aproape de unde stăteam, era programat să înceapă și m-am dus și eu. Prima zi a fost în clasa a Xa și de doi ani vin în fiecare sâmbătă. Am învățat mai multe limbaje de programare și am câștigat șase premii în țară și străinătate cu proiectele pe care le-am dezvoltat împreună cu colegul meu Sebastian”, povestește relaxat Emanuel, cu laptopul pe genunchi într-un separeu din Startup Hub Timișoara, aflat în una dintre clădirile City Business Center. Lângă birourile multinaționalelor, în fiecare sâmbătă, zeci de copii și adolescenți vin să învețe gratuit tainele IT-ului cu ajutorul volutarilor pe post de mentori.
Deși au 18 și respectiv 15 ani, Emanuel și Sebastian lucrează la un proiect cât se poate de serios – optimizarea site-ului Inspectoratului Școlar Județean Timiș. ”Site-ul este foarte vechi și nu se găsește ușor informația de care au nevoie elevii și profesorii. Ce e important nu se vede pentru vizitatorii obișnuiți – prin acest site inspectoratul comunică în timp real cu toate școlile, le transmit documente. Dacă nu ar fi acest sistem s-ar da cel puțin 300 de faxuri pe zi. Vrem să aducem sistemul la nivelul următor ca să nu mai stai jumătate de oră să cauți un file. Săptămâna viitoare ne vedem cu ei să le spunem cum vrem să dezvoltăm lucrurile ca până în ianuarie să fie gata”, explică cei doi cu ochii-n ecranele calculatoarelor.
”Ca mentor văd care sunt limitele mele”
La o masă mai încolo, Iudith, studentă anul 2 la Automatică și Calculatoare, este mentor pentru mai mulți puști care învață să lucreze-n C++. ”E foarte frumos și personal. Ca mentor văd care sunt limitele mele, trebuie să fiu atentă la micile semnale pe care le primesc de la ei ca să-mi dau seama ce nu înțeleg. Este extraordinar și mi se pare foarte impresionant de cum lucrează și câte știu. Eu la vârsta lor știam mai puțin. Ei sunt la gimnaziu, dar știu cât unii de la liceu. Îmi doresc să deschid un CoderDojo în școala unde am învățat – la Bela Bartok”, ne explică ea până să o tragă de mână Florin, de 13 ani, care lucrează la un proiect – ”cum aflu de la orice număr de pe tastatură toți divizorii lui”. Este un veteran căci vine de trei ani la CoderDojo. ”La început am făcut web design și photoshop. M-am apucat de C++ din cauza școlii pentru că nu am înțeles ce îmi predau. Așa am trecut la C++ la CoderDojo. E o plăcere să vii aici – îți explică mai bine, mentorul e atent la tine, nu e stresul acela”, ne explică, extrem de serios, Florin care se mândrește că a fost și el puțin”mentor pentru colega mea pe care am ajutat-o cu o problemă”.
Profesor în loc de jocuri pe calculator
Ilie Ciotir, development consultant la una din multinaționalele cu birou în Timișoara, a devenit mentor pentru că ”am vrut să-mi umplu week-end-urile și cu altceva decât cu jocuri”, iar acum are în grijă vreo 30 de copii care au între 7 și 12 ani pe care-i învață scratch. ”Totul este vizual pentru că unii dintre ei abia știu să citească. Acest program îi învață să pună lucrurile în ordine, să raționeze, să fie creativi în rezolvarea problemelor. Nu mi se pare greu pentru că ei sunt foarte creativi și de multe ori mă surprind cu ideile lor”. Și chiar nu e ușor să fii mentor și să explici cum faci un liliac să dea din aripi mai repede sau o bilă să cadă mai încet în jocul pe care-l concepi astfel încât nivelul de dificultate să fie mai mic. În timp ce o puștoaică învârte-n capătul sălii un mouse ca pe lasou, lângă mentorul Ilie un copilaș ce de abia trece cu nasul de colțul biroului descoperă fascinat tasta ”undo” și concluzionează ”dacă apăs și se face albastru îmi apare tot ce am șters din desen”.
”Îi încurajez să-și folosească fără limite creativitatea”
În sală de la parter, se șterge și mai mult pentru că Vlad, elev în clasa a XII a la Liceul de Arte și mentorul grupei de design, le-a dat ”învățăceilor” ca temă să transforme un colaj în poster. ”Eu de la 7-8 ani mă joc cu photoshop-ul. Foloseam paint-ul ca să fac peisaje. E foarte fain aici – poți să îți împărtășești cunoștințele tale și primești de la ei noi experiențe. Îi încurajez să-și folosească fără limite creativitatea, să se depășească. Așa pot să învăț de la ei și ei de la mine”, explică Vlad care se pregătește pentru design la Facultatea de Arte.
Radu Ticiu, fondatorul CoderDojo Timișoara și președintele Banat IT, știe că este mult de lucru și anunță asta sec ”noi ne asumăm ca orizont de timp 2025. Nu ne așteptăm să ajungem la maxim cu acest proiect până atunci. S-au făcut deja oferte de angajare pentru tineri de 15-16 ani care au dezvoltat proiecte în cadrul CoderDojo. Chiar dacă nu a existat o finalitate, semnalul este extrem de important”. Și nu este întâmplător anul ales când afli că ”statisticile arată că în anul 2025 va fi un deficit de programatori de 700.000 – 900.000 de oameni la nivel global”. Până atunci mai sunt și alte probleme de rezolta pentru industria IT din Timișoara – lipsa atitudinii antreprenoriale deoarece ”se trăiește prea bine în firmele multinaționale care activează în zonă ca să-și asume riscurile unei afaceri”.
Proiectul care se transformă în afacere
Previziunile sunt contrazise chiar în ”dojo”, deoarece Emanuel și Sebastian vor să-și deschidă o firmă ca să facă bani din proiectul care le-a adus deja un premiu internațional – ”un site de servicii în care cineva care are nevoie, de exemplu, de un ajutor într-un anumit domeniu postează anunțul și se face un fel de licitație între cei care oferă serviciul respectiv.
Este un fel ebay pentru servicii”, ne explică Emanuel. Este bucuros că a făcut 18 ani și poate să-și facă firmă, însă nu știe cum se va numi portalul pentru că denumirea sub care funcționează acum, spartantasks.com, ”te duce cu gândul la mâncare, nu la servicii. Ne-au spus cei care se pricep la marketing că am putea avea probleme din cauza asta. O să-i găsim un nume, trebuie doar să mai facem actele de firmă și să ne facem publicitate”.
CoderDojo, modelul irlandez exportat în toată țară
CoderDojo Timișoara a fost inspirat de la mișcarea internațională inițiată mai întâi în Irlanda, în 2011. Copiii învață să programeze, să dezvolte site-uri web, aplicații, programe, jocuri si multe altele, într-un mediu organizat. În orașul de pe Bega și în zona sa periurbană, sunt în prezent 13 astfel de ”dojo-uri”, primul fiind deschis în Timișoara în ianuarie 2013.
”E voluntariat pur, un concept care presupune ca și locația să fie acordată gratuit. Pentru aceste sute de ore de ședințe nu se mută un leu dintr-un buzunar în altul. Oricine e interesat se poate alătura programului. Nu există o bariere. Cei care învață, care sunt mentorii copiilor, sunt voluntari, de cele mai multe ori oameni realizați în domeniu… lucrează la firme cunoscute de IT din Timișoara. Chiar și cei care vin și învață în Coder Dojo devin apoi mentori pentru cei mai mici”, a explicat Radu Ticiu, președintele Banat IT.
Practic, orice tânăr poate participa la aceste cursuri speciale în IT, iar organizatorii încurajează atât părinții, cât și directorii de școli din Timișoara și nu numai să se implice în această activitate benevolă. CoderDojo e în creștere, dovadă fiind și faptul că, acum, peste 300 de copii participă săptămânal la sesiuni de pregătire, după ce, inițial, erau maxim 27 într-o săptămână. După Timișoara, astfel de ”dojo”-uri au fost înființate la București, Iași, Salonta, Lugoj, Oradea, Siret, Călărași, Orăștie sau Reșița.
