Un an fără Mile

Un an fără Mile

3
DISTRIBUIȚI

A trecut un an. Un an în care n-a încetat să-mi sune-n urechi acele cuvinte fără de rezolvare „s-a dus. Nu mai e nimic de făcut”. Inima MILE ELmare a lui Mile a luptat până-n ultima clipă. A fost ultima care a cedat. Semnul încăpăţânării sârbului pentru care, până atunci, neputinţa nu era decât o limită. Pe care o înfrângea de fiecare dată. Cu orice risc. Şi cu un singur gând. Să arate că meseria de jurnalist înseamnă în primul rând dăruire. Dusă dincolo de sârmă ghimpată, de gloanţe sau gaze lacrimogene.

A trecut un an.


În care am retrăit clipele acelor întâmplări care ne-au schimbat viaţa. De la Podul Albastru din Mitroviţa până la sauna mobilă botezată vestă antiglonţ în Irak. De la marşurile fără sfârşit alături de siderurgiştii de la Reşiţa până la interviul luat lui Miron Cozma în avionul care-l ducea de la Timişoara spre arestul din Bucureşti. Camarad, prieten, coleg, Mile a ştiut dreapta măsură. Chiar dacă pentru asta a trebuit să treacă peste propriul orgoliu.

A trecut un an. În care şobolanii negri ai nemerniciei au continuat să ronţăie fiecare bucăţică de lucru bun. În care prea mulţi s-au descoperit confidenţii omului pe care l-au văzut mai mult la televizor decât au vorbit cu el. În care lacrimile s-au scurs tăcute.

A trecut un an. În care n-au lipsit războaiele sau tsunami-ul. A lipsit,însă, Mile. Din imaginile care se scurg fără sfârşit pe ecranele televizoarelor. Un gol pe care amintirile încearcă în felul lor să-l umple. Prea puţin, însă.

3 COMENTARII

  1. Eu l-am cunoscut pe Mile atunci cind m-a sunat sa vin in Timisoara pentru a salva o viata. Mile nu a mai putut ajunge insa Daniel Raduta este mai bine acum si datorita lui Mile.

Dă-i un răspuns lui Tiberiu Kiss Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.