EXCLUSIV Şeful ITM Timiş explică operaţiunea „bani pentru PD-L”: „eu trebuia să...

EXCLUSIV Şeful ITM Timiş explică operaţiunea „bani pentru PD-L”: „eu trebuia să prezint chitanţa”

4
DISTRIBUIȚI

Detalii explozive în dosarul în care şeful ITM Timişoara, Cornelia Corescu şi secretarul executiv al PD-L Timiş , Vasile Medeşan, au fost trimişi în judecată de DNA pentru trafic de influenţă. Reiese modul în care funcţiona sistemul de monitorizare a banilor strânşi prin şantaj pentru partid, dar şi criteriile pe care se dau „indulgenţe” democrat liberalilor care încalcă legea. După ce denunţătorul Aurel Grindiş, patronul SC Relu & Andreea Construct SRL, a fost prins cu opt oameni muncind la negru de inspectorii ITM Timiş, acesta l-a sunat pe Medeşan pentru a-i cere ajutorul. „Spre surprinderea acestuia, inculpatul Medeşan Vasile era deja la curent cu cele întâmplate cu câteva ore în urmă şi la solicitarea denunţătorului de a îl sfătui cu privire la cele ce trebuie întreprinse, inculpatul Medeşan Vasile i-a transmis denunţătorului fără echivoc faptul că discutase deja de situaţia lui cu inculpata Corescu Cornelia Gheorghina – vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Timiş a Partidului Democrat Liberal”, se arată în documentele ajunse în instanţă. Soluţia pentru rezolvarea problemei – o donaţie de 10.000 lei la partid. A doua zi când patronul a mers la ITM Timiş, Corescu  „i-a confirmat  cele  spuse de inculpatul Medeşan Vasile şi a repetat că dacă va face respectiva donaţie va scăpa de o amendă consistentă pe care o risca raportat la încălcarea legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă. Referitor la sesizarea transmisă către parchet, inculpata Corescu Cornelia Gheorghina i-a menţionat denunţătorului că nu trebuie să-şi facă probleme întrucât atât ea cât şi inculpatul Medeşan Vasile au cunoştinţe în justiţie şi că totul se poate rezolva favorabil”. Când a văzut că denunţătorul nu a dat la PD-L decât 1.000 lei, Corescu a cerut sancţionarea la sânge a „nesimţitului”. Ulterior, Grindiş a încercat să rezolve problema donaţiei neachitate cu secretarul executiv al PD-L Timiş, care era şi preşedintele organizaţiei PD-L Variaş.

Aurel Grindiş: Alo, să trăiţi domn preşedinte. Relu vă deranjează.

Vasile Medeşan:  Salut!

A.G.: Domn preşedinte, astăzi n-am, n-am apucat să mă duc la doamnna inspectoare şefă. Dar, domn preşedinte, eu am discutat cu dumneavoastră şi aţi spus că pot să dau şi în tranşe.

V.M.:  Măi eu nu ştiu, deci ţi-am spus, ultima discuţie o ai cu ea, că nu eu decid, ea decide ce face, cum?!

A.G.:  Da, da, da.

V.M.: – Deci, cu ea, cu mine, ştii cum e. Eu, na, ce-am făcut, ce-am putut, te-am ajutat?!

A.G.: – Da domn preşedinte, dar chestia când am discutat, a fost că pot să depun în tranşe. Eu astăzi n-am putut să… domn preşedinte mă ascultaţi puţin.

V.M.: Te, te duci, te duci, îţi rezolvi problema cu ea. Eu de aici încolo n-am ce să-ţi fac?! Ce să-ţi zic?

A.G.:  Eu de-aia…

V.M.:  Eu nu , eu nu eu decid acolo.

A.G.: Da domn preşedinte, da chiar vă cer ajutor, uitaţi azi n-am putut să pun mâna pe…..(neinteligibil)….

V.M.: Bine, eu aia pot să spun, da na. Acuma, decizia nu, ce face, cum face, eu nu ştiu?!

A.G.: Domn preşedinte..

V.M.: Eu o să mă întâlnesc cu ea şi-i spun.

A.G.: Da, vă rog eu frumos, da 10.000 de lei nu-i un leu. Vă daţi seama?!

V.M.: Acuma?!

A.G.:  Eu atâta am putut să pun mâna astăzi, pe 1.000 de lei.

V.M.:  Eu îi transmit, eu îi transmit şi na…?!

A.G.: Da, da’ vă rog domn’ preşedinte, spuneţi-i, vă rog eu frumos

V.M.: Eu îi transmit, îi spun cum îi treaba, cum, ce-ai zis şi gata.

A.G.: Da, tot ce am promis o să fac, exact ce mi-aţi spus dumneavoastră. Eu suma o s-o donez, nu-i nicio problemă, da numai în tranşe pot, că ştiţi cum îi şi câştigul meu nu-i atât de mare domn preşedinte.

V.M.: Eu ştiu măi, eu ştiu, deci aicea nu-i vorba de câştig. Îi vorba de ce v-aţi înţeles, nu ştiu?! Nu ştiu eu ce, deci cum v-aţi înţeles.

A.G.: Nu, dânsa mi-a spus dacă am vorbit cu dumneavoastră, ce am vorbit cu d-voastră aia să fac.

V.M.: Bine, no?!

A.G.: Aşa mi-a spus dânsa.

V.M.: Da, bine, eu mâine o întreb şi spun asta, da eu ţi-o spun că trebuie să mergi să semnezi procesul verbal …(neinteligibil)…

A.G.: Da, da’ ăla de amendă să-l semnez, domn’ preşedinte?

V.M.: Cred că ăla, da. Cred că ăla, cred că ăla.

A.G.: Păi da mi-a dat unul care nu confirmă nimic despre amendă şi acuma mă cheamă din nou pentru amendă? Domn preşedinte, vi se pare O.K. treaba?

V.M.: Nu ştiu, deci, eu, eu să… eu o să-i spun ce mi-ai spus, şi ei.

A.G.: Dar vă rog…

V.M.: Na, nu-i la mine decizia, îi la voi. La tine şi la ea.

A.G.: Da, decizia mea este exact ce v-am promis domn preşedinte.

V.M.: Da bine, eu îi spun, eu îi spun. Na. Ea decide ce face.

A.G.: Eu m-am dus astăzi şi i-am predat chitanţa, i-am arătat, m-am dus…. mi-am luat ăla, şi acum na …

A urmat o nouă întâlnire la pensiunea de Variaş a lui Medeşan, înregistrarea ambientală scoţând la iveală modul de lucru din PD-L.

Aurel Grindiş: Ce mai faceţi domn preşedinte, că eu nu fac bine?

Vasile Medeşan: Hă. Ce-ai păţit, te-ai accidentat, accident de muncă, neasigurat, …..(neinteligibil)… Ai de capul meu!

A.G.: Cum puteţi domn preşedinte să mă ajutaţi?

V.M.: Ce să fac, de ce n-ai ascultat. Dacă n-ai ascultat?

A.G.: Am ascultat, dar dumneavoastră.

V.M.: N-ai ascultat, …(neinteligibil)…, că eu ţi-am transmis un mesaj.

A.G.: Da.

V.M.: Eu ţi-am spus, băi te duci aşa, faci aşa şi eşti OK. Da dacă…

A.G.: Domn preşedinte, eu am discutat cu dumneavoastră şi aţi zis că se poate şi eşalonat.

V.M: Eu nu ţi-am zis, eu … de-aia trebuia să discuţi cu asta. Eu …neinteligibil…trebuia să discuţi cu fata.

A.G.: Da, dar cu doamna Corescu. Eu la început o fost foarte OK când am discutat. Ştiţi, o fost OK. Deci a zis, bun. I-am spus, am vorbit cu domnul preşedinte. Da ştiu.! Când m-a primit prima oară mi-a zis, ştii ce ai de făcut, ce spune domnul preşedinte. Zic, da.

V.M.: Păi da, eu ţi-am spus.

A.G.: Dumneavoastră mi-aţi spus să depun 100. V-am spus că nu am. Îi dau eşalonat. Domn preşedinte, săptămâna viitoare eu mai încasez nişte bani.

V.M.: Deci din momentul ăsta ea a spus clar. Îţi dă înapoi mia aia de lei şi merge înainte n-are…., că nu mai face nimic.

A.G.: Şi nu puteţi să mă ajutaţi domn preşedinte?

V.M.: Ce să fac. Ce am putut am făcut atunci, da eu nu pot, de ea depinde. Nu eu hotărăsc ce se întâmplă pe ograda lu` altul.

A.G.: Am înţeles eu, dar gândiţi-vă şi dosar penal. Şi….  nu vă mai zic câte. Cum ne-am înţeles. Trebuie să-i dau chitanţa înapoi de la ….cum am donat

V.M.: Da, ea a zis că pune ea banii ăia.

A-G.: Pune dânsa banii? Nu puteţi domn preşedinte. Nu-s om din ăla. Eu am de încasat săptămâna viitoare nişte bani. De la Boavista.

V.M.: Tu luni te întâlneşti cu ea şi stabiliţi cu ea şi ce spune aia trebuie să faceţi.

A.G.: Da.

V.M: Dacă vrei să fie bine.

A.G.: Da, da, să fie bine domn preşedinte.

V.M.: Deci eu altceva nu pot să spun. Deci ea s-a simţit jignită, că a spus zice …. A zis bă, hai că îl ajut, ajut, dar dacă nu face nici asta.

A.G.: Da mi-o zis că a intervenit unu Tudor.


Zic eu nu cunosc cine e domnul ăla Tudor. Că, îmi pare rău că l-am ascultat, că ….. Zic, pe dumneavoastră ştiu că vă cheamă Vasile. Nu? Nu ştiu cine e domnul ăla Tudor, domn preşedinte. Şi dosar penal şi amendă mare mi-o pus. Poate ştiţi?

V.M.: Eu ştiu. ..(neinteligibil)… Eu ştiu legea.

A.G.: Da. Legea.

V.M.: Eu ştiu legea. Eu ştiu legea…. Eu ştiu de când s-a dat. Eu am fost printre cei care am….. eu să şti, eu am fost vrut să se aplice legea aşa cum trebuie. Dar când noi am hotărât, am zis băi nimeni…neinteligibil…. Ai voie să angajezi câţi vrei, dacă vrei, n-ai nici o treabă. Nu trebuie …(neinteligibil)…..În momentul ăla, dacă lucri,…Nu poţi să mergi, că ştii cum e şi omul trebuie să fie asigurat. Doamne fereşte ai accident, ….(neinteligibil)… Nu se poate.

A.G.: Am înţeles domn preşedinte. Dar acolo ştiţi că foloseam mulţi salahori. I-am spus, doamna Corescu!

V.M.: Măi există şi pentru…există şi pentru din ăştia cu….

A.G: Zilieri.

V.M.: …. cu ocazionali. Ştii cum e. E bine să fii acoperit, din toate punctele de vedere. Deci îţi spun,  din mai de când e… nimeni nu îşi permite şi nu….. Cine îşi permite riscă mult. Deci eu ce pot să zic, o să mai vorbesc eu cu ea.

A.G.: Vă rog frumos.

V.M.: Oricum ea ştie, că i-am spus, că eşti din organizaţie de la mine, că în campanie ţi-ai făcut treaba. Deci aia am făcut eu, aia pot să fac eu, restul...

A.G.: Am înţeles.

V.M.: Nu ţine de mine.

A.G.: Bine domn preşedinte. Nu vă mai reţin. Da. Sunaţi-o vă rog spuneţi-i că eu am discutat cu dânsa, era dincolo şi o zis că luni mi-a acordat o întrevedere.

V.M.: De aia zic, vedeţi, da îţi spun, ea mi-o zis că… în momentul dacă  îi dă drumul o să fie foarte greu să se întoarcă toată…

A.G.: Da, da, da…. Dar totuşi bănuiesc că fiind na, eu nu mă pricep la astea, dar ştiţi cum e, în ograda dânsei cum ziceţi dumneavoastră, poate să rezolve… Domn preşedinte păcat că, ştiţi că nu-s băiat rău, chiar aşa.

V.M: Eu ştiu, eu te-am lăudat, am spus că ai fost om de bază aici tot timpul.

A.G.: Vă mulţumesc deocamdată.

V.M.: Ne-am bazat pe tine şi iar vine…(neinteligibil)…el pune aia, el face aia.

A.G.: Aţi văzut, nu mă dau înapoi de la nimic.

V.M.: Eu am şi apreciat.

A.G.: Da, bine, domnule preşedinte. Sunaţi-o vă rog frumos. Trăiţi!

Ultima întâlnire dintre patron şi Cornelia Corescu, când i-a restituit cei 1.000 lei donaţi aşa cum a anunţat Medeşan, a scos la iveală şi o justificare surprinzătoare a nervozităţii sale – şeful ITM Timiş trebuia să prezinte mai departe chitanţa cu achitarea donaţiei de 10.000 lei.

Cornelia Corescu: – Haideţi!

Aurel Grindiş: – Da. Sărut-mâna doamna inspector şef. Spuneţi-mi ce facem acum doamna inspector şef?

C. C.: – Da păi’, (adresându-se altei persoane prin telefon: „fă-mi cabinetul lui Ostaficiuc”). Păi eu v-am spus că nu vă dau amendă. Da?

A.G.: – Da.

C. C.: – Un miliard! Da’ am dat drumu’ la dosar. Eu ce să-i fac, asta e. Eu, eu mi-am făcut partea în relaţia noastră.

A.G.: – Da, doamna inspector şef, dar cu mine cum rămâne? Şi dosar penal şi amendă şi bani daţi la PDL-u’…

C. C.: – O mie de lei aţi dat la PDL…

A.G.: – Da.

C. C.: – Şi pe care vi-i dau acuma.

A.G.: – Da?

C. C.: – Da. Deci, fără nici un fel de probleme.

A.G.: – Da, da, da, bine.

C.C.: – Şi îmi cer scuze, că am îndrăznit să îmi ies în afara atribuţiilor de … ale mele de lucru. N-am făcut niciodată aşa ceva, am vrut să fac un compromis, nu mă caracterizează … (în continuare vorbeşte la telefon: „Da, da, Alo Mari, Alo! Bună ziua Cornelia Corescu sunt, Mariana nu-i? […] Ăă, da, aş vrea cu dânsa […] Da.”) Păi, o sută de lei aţi dat, o sută, sau o mie?

A.G.: – Hm, zece milioane.

C. C.: – O mie?

A.G.: – Da.

C. C.: – Zece milioane?

A.G.: – Mda.

C. C.: – Staţi că zece milioane vă dau. Scuzaţi, scuzaţi, scuzaţi!

A.G.: – Da, nu-i problemă, mi-am dat seama.

C. C.: – (conform imaginilor video aceasta numără bancnotele şi le predă denunţătorului, punându-le pe birou) Unu, doi, trei, patru, cinci. Uitaţi aicea.

A.G.: – Da, da, da.

C. C.: – Ă (vorbeşte la telefon: „Mariana ştii ce vreau? A soţiei, a lui doamna Luci vreau […neinteligibil…] telefonic […] Da. […] Da. […] Bun . Mersi frumos! Mersi, mersi, mersi” – n.n.).

A.G.: – Unu, doi, trei, patru, cinci. (conform imaginilor video numără bancnotele, în total cinci bucăţi a câte 200 lei fiecare – n.n.).

C. C.: – Înţelegeţi? Mulţumesc din toată inima…

A.G.: – Da, da, da, nu, nu, nu…

C. C.: – Îmi cer scuze, că eu am îndrăznit…

A.G.: – Nu, nu, nu…

C. C.: – … să vă fac acest compromis.

A.G.: – Eu, eu îmi cer scuze, dar dumneavoastră n-aţi înţeles de la început, că domnul Vasile Medeşan nu v-o explicat, că mie mi-a spus eşalonat, doamna inspector şef. (conform imaginilor video Corescu Cornelia răspunde prin gesturi din cap şi din mână în sens negativ) Asta a fost, eşalonat şi i-am zis: „nu îi am acum”, „du-te depune-i, deci zece milioane şi te duci la doamna…”

C. C.: – Eu îmi cer scuze…

A.G.: – Nu, nu, nu.

C. C.: – Deci, în viaţa mea n-am făcut aşa ceva!

A.G.: – Nu, nu, nu…

C. C.: – În viaţa mea. Mă, ăştia sunt oameni de încredere…

A.G.: – Da, suntem pocăiţi.

C. C.: – … şi pot să, pot să lucrez…

A.G.: – Da…

C. C.: – … zic, cu ei. Da’ acum am făcut-o, mi-am, mi-am tras ă… ponoasele, ă… asta este, eu am greşit, n-o să mai fac niciodată în viaţa mea aşa ceva.

A.G.: – Nu, nu, doamna directoare, dumneavoastră n-aţi înţeles, că nu vi s-o explicat. Eu am vrut să vă explic. Că era, toată treaba era super bună. Deci, eu vă mulţumesc chiar, ştiu, sunteţi o femeie foarte de bună credinţă, eu am văzut asta, da’ domnu’ Vasile nu v-o spus că eşalonat, dânsul mi-o zis, zic: „nu am atâta odată”. Zice: „eşalonat Relu”, că acum ştiţi situaţia mea şi …

C. C.: – Eu am înţeles… Da.

A.G.: – Da. Acum musai să-mi iau avocat, doamna inspector.

C. C.: – Vă luaţi.

A.G.: – De aia vă zic că…

C. C.: – Deci, ascultaţi-mă aici…

A.G.: – Da, spuneţi, spuneţi.

C. C.: – Ă … ă … eu când iau o decizie, o duc până la capăt.

A.G.: – Da.

C. C.: – Deci, o duc până la capăt. Eu îmi asum nişte responsabilităţi. Împotriva tuturor colegilor mei care or fost atunci acolo, eu am luat nişte decizii. Omul nu primeşte miliardul.

A.G.: – Da.

C. C.: – Deci … ăă … clar! Când am văzut … dar aveam nevoie de confirmare atunci! Nu ştiu …, să vi-i fi dat Medeşan, să vi-i fi dat cine spuneţi dumneavoastră…

A.G.: – Aia da, da.

C. C.: – … eu trebuia să prezint chitanţa…

A.G.: – Aşa…

C. C.: – … la cine trebuia să o prezint! Da?!

A.G.: – Am înţeles, doamna inspector şef…

C. C.: – Da? Asta este.

A.G.: – Da ştiu, ştiu, ştiu… fiecare…

C. C.: – Nu s-a … nu s-a … nu s-a … n-am putut să prezint ă … ă … chitanţa, n-am prezentat-o … Eu … dar nu mi-o spus de subiectul ăsta.

A.G.: – Da, da, da.

C. C.: – Asta este.

 

4 COMENTARII

  1. Atitea faradelegi in tara asta si nici o consecinta pentru nici un delcvent.Toti fura,fac zarva in presa,ametesc simturile cititorilor si naivilor,apoi trec la NUP-ri.Ce poate fi mai celebru decit furtul Robertei din parlament,care a recidivat vazind ca are imunitate TOTALA.Avem justitie NOI ???? Sintem o tara condusa de o mafie organizata si protejata de lasitatea romanilor,lipsa lor de reactie si de demnitate,o populatie obedienta care se pleaca pina la pamint pentru un OS aruncat.NOI nu ne putem numi din pacate POPOR.Sintem o tara populata cu NIMENI, care traiesc cum si pe unde apuca.

  2. Pentru CORVIN
    Ti se pare ,, decent,,?? ce??? modul in care cucoana incalca legea??? de parca legea e valabila doar pentru noi sarantocii!!! sa plateasca si ea si ce-l ce o tine in brate ca sa poata aduna bani ptr el si partid!!! oare va plati??????? sunt 10 ani de cand aduna , si aduna si nimeni nu face nimic .

Dă-i un răspuns lui marian Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.