Un număr de 54 de ţări, între care şi România, au ajutat la facilitarea programului CIA de detenţie, extrădare extraordinară şi interogare în anii de după atentatele teroriste de la 11 septembrie, se arată într-un nou raport privind drepturile omului, citat de New York Times, în ediţia electronică, potrivit Mediafax. Raportul, care urmează să fie dat publicităţii marţi de Open Society Justice Initiative, un grup pentru apărarea drepturilor, este cel mai detaliat raport extern despre asistenţa acordată de alte ţări Statelor Unite, inclusiv permisiunea acordată CIA de a deţine închisori secrete pe teritoriul lor şi de a folosi aeroporturile lor pentru realimentare în timpul transferului de deţinuţi.
Raportul identifică 136 de persoane care au fost deţinute sau transferate de CIA, fiind cea mai extinsă listă din prezent, şi descrie ceea ce este cunoscut în legătură cu datele şi locurile unde au fost deţinute acestea, informează New York Times. Raportul adaugă detalii noi în legătură cu gestionarea situaţiei agenţilor Al-Qaida şi persoanelor nevinovate capturate accidental în cadrul maşinăriei globale a contraterorismului.
Amrit Singh, autoarea raportului „Globalizing Torture” al Open Society, a declarat că a găsit dovezi că 25 de state din Europa, 14 din Asia şi 13 din Africa au acordat asistenţă CIA, în afară de Canada şi Australia. Între acestea se numără Thailanda, România şi Lituania, unde au fost înfiinţate închisori, dar şi Danemarca, ce a facilitat operaţiunile aeriene ale CIA, şi Gambia, care a arestat şi a predat deţinuţi agenţiei. „Costul moral al acestor programe este purtat nu doar de Statele Unite, ci şi de cele 54 de ţări pe care acestea le-au recrutat să le ajute”, a declarat Singh. Autoarea susţine că Statele Unite au încălcat în mod flagrant dreptul naţional şi internaţional şi că eforturile lor de a evita responsabilitatea „au început să eşueze”.
În decembrie, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a găsit CIA responsabilă de torturarea lui Khalied el-Masri, un cetăţean german răpit de agenţie şi dus în Afganistan, într-un caz de identificare greşită.
Vineri, o Curte de Apel italiană l-a condamnat pe şeful departamentului local al CIA şi alţi doi americani pentru răpirea unui cleric radical ridicat de pe străzile din Milano în 2003 şi trimis în Egipt. Douăzeci şi trei de americani au fost condamnaţi anterior în acest caz.
UDPATE Prima dată când numele României a apărut într-un raport legat de practicile controversate a CIA vizavi de suspecțiid e terorism a fost în 2006, într-o comunicare a Human Rights Watch. De atunci, discuțiile pe această temă nu s-au oprit. Să ne amintim de curzele secrete, una dintre ele, in 2004, plasată chiar la Timișoara. În august 2009, foşti oficiali americani din serviciile de informaţii au dezvăluit pentru New York Times că Kyle D. Foggo, la vremea respectivă directorul principalei baze logistice a CIA din Frankfurt, a supravegheat construcţia a trei centre de detenţie CIA, „fiecare construit pentru a găzdui şase deţinuţi”. Ei au adăugat că „o închisoare a fost într-o clădire renovată de pe o stradă aglomerată din Bucureşti”. În septembrie 2011, comisarul pentru drepturile omului din cadrul Consiliului European Thomas Hammarberg a declarat că România s-a aflat printre cel puţin şapte ţări care au găzduit „black sites”, informează Mediafax.
Printre persoanele deţinute secret de CIA în România se numără, potrivit raportului, Waleed Mohammed bin Attash (Tawfiq bin Attash), Janat Gul (Hammidullah), Riduan Isamuddin (Hambali), Khalid Sheikh Mohammed, Abd al Rahim al Nashiri şi Ramzi bin al-Shibh. Autorităţile române au negat vehement găzduirea unei închisori CIA. Raportul precizează că Senatul român a demarat o anchetă superficială în 2005 şi a emis un raport în 2008 care susţine că nu au existat centre de detenţie CIA în România şi nici zboruri de transfer de deţinuţi prin România şi că nicio instituţie română nu a participat la acest program. La 2 august 2012, Open Society Justice Initiative a depus un dosar în numele lui Abd al Rahim al Nashiri împotriva României la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Curtea a comunicat documentaţia Guvernul român la 18 septembrie 2012.
