TIMIȘOARA UITATĂ Orașul premierelor: de la invenții „hi-tech” în Evul Mediu la vizita unui “superstar” al muzicii europene

De-a lungul istoriei sale, Timişoara a contabilizat numeroase premiere din cele mai diverse domenii, unele din cele mai remarcabile, care au devenit adevărate embleme ale oraşului, făcându-l cunoscut în lume. Cetatea Timişoarei era cunoscută în Europa încă din Evul Mediu, când era singurul oraş de pe actualul teritoriu al României care figura pe harta maritimă italiană a lui Angelino Dulcerto, iar pe baza informaţiilor oferite de comitele de Timiş Filippo Scolari, florentin de origine, iar mai apoi de Ioan de Hunedoara, umanistul italian Poggio Bracciolini a fost primul care a demonstrat latinitatea limbii şi a poporului român, într-o lucrare încheiată la 1459. Pelbart de Temeswar este singurul autor de incunabule născut în România, care, la sfârşitul secolului al XV-lea, tipărea în Germania predici scrise în limba latină. Tot în secolul al XV-lea s-a construit un turn de apă între cetate şi castel, care asigura alimentarea cu apă filtrată din Timiş, şi care este singurul de acest fel cunoscut în România.

Prima bere, prima lumină electrică, prima carte împrumutată

Imediat după ce Banatul a devenit provincie a Habsburgilor, în 1716 s-a construit fabrica de bere, cea mai veche de pe teritoriul actual al României, iar în 1729 au fost terminate lucrările la cazarma Transilvaniei, care avea o lungime de 483 de metri şi, la vremea respectivă, era cea mai lungă din Europa. Epoca navigaţiei fluviale pe canalul Bega a fost inaugurată în 1732, când prima navă fluvială a străbătut distanţa dintre Timişoara şi Pancevo şi în acelaşi an s-a realizat prima instalaţie hidraulică mecanică cu roţi elevatoare care filtrau şi duceau apa potabilă în cetate prin canale subterane, prima de acest fel în Europa Centrală. Spitalul municipal a fost construit în 1745, înaintea celor din Budapesta şi Viena, iar în 1755 a început construirea spitalului militar.

În 1760 s-a introdus la Timişoara un sistem de iluminat public stradal cu o sută de felinare alimentate cu seu, iar în anii 1769-1770 Wolfgang von Kempelen, consilier aulic al Banatului, realiza la Timişoara o premieră mondială, primul aparat de jucat şah cu omul. Un an mai târziu se deschidea prima tipografie, „Mathias Heimerl”, unde a apărut publicaţia periodică în limba germană „Temeswarer Nachrichten”, care a publicat în serial o primă istorie a Banatului. Anul 1775 este cel în care s-a deschis la Timişoara Şcoala Normală, primul institut de pregătire a învăţătorilor din România, în 1787 se deschidea prima librărie, iar în 1815, Josef Klapka deschidea prima bibliotecă publică de împrumut cu sală de lectură din Imperiul Austriac.

Jurnal de igienă, fabrică de țigarete

Pentru prima dată în Europa Centrală, în 1819 se administra la Timişoara vaccinul antivariolic, iar în 1823 tânărul inginer militar Bolyai János, aflat în garnizoana de la Timişoara, îşi anunţa tatăl despre descoperirile făcute în domeniul geometriei neeuclidiene şi a elaborat o schiţă sistematică a acestei noi geometrii (Teoria spaţiilor), care va apărea în 1831. O altă premieră românească a avut loc în 1827, când apele poluate din canalul de alimentare a oraşului au fost dirijate într-un braţ mort al Begăi, care a devenit un şanţ sanitar.

Un manual de fiziologie umană a fost tradus pentru prima dată în limba română de medicul timişorean Pavel Vasici, iar un an mai târziu a tradus şi publicat în română primul manual de alimentaţie umană. În 1876 el avea să editeze la Timişoara prima revistă de igienă şi sănătate publică din România, pentru a introduce principiile igienei personale în şcoală şi familie. Fabrica de ţigarete, a cărei construcţie a început în cartierul Iosefin în 1846 şi a fost terminată doi ani mai târziu era cea mai mare din România şi a doua ca mărime din regatul maghiar, iar în 1850 s-a înfiinţat la Timişoara Camera de Comerţ şi Industrie a Voivodinei Sârbeşti şi a Banatului Timişean, prima de acest fel din România.

Timişoara a fost primul oraş din România în care, în 1846, a concertat Franz Liszt, iar în 1853 Johann Nepomuk Preyer, primar al Timişoarei, publica, în limba germană, prima monografie de localitate din România, „Monografia oraşului liber regesc Timişoara”, informaţiile din lucrarea sa stând la baza monografiilor ulterioare despre istoria oraşului.

Primul tramvai, primul partid

Timişoara a fost primul oraş de pe teritoriul României în care, în 1856, s-a introdus  omnibusul cu cai, primul mijloc de transport public timişorean, iar un an mai târziu se inaugura uzina şi reţeaua de distribuţie a gazului aerian, prima de acest fel din sud-estul Europei. Iniţial, reţeaua avea 200 de lămpi în cartierul Cetate, iar în 1860 s-a extins pe principalele străzi din Fabric şi Iosefin. În 1857, când s-a pus în funcţiune linia ferată Szeged-Timişoara, prin care se făcea legătura cu Budapesta şi Viena, Timişoara a fost legată la reţeaua feroviară şi a fost construită prima gară a oraşului. Un an mai târziu, în vecinătatea cartierului Iosefin, şi-a început activitatea primul poligon de tir din ţară, destinat unor competiţii oficiale ale militarilor şi civililor posesori de arme şi s-a înfiinţat societatea de luntrişoare „Regatta” a proprietarilor de mici ambarcaţiuni, care făceau excursii de agrement pe canalul Bega sau organizau competiţii sportive. Primul partid politic de pe teritoriul României – Partidul Naţional Român din Banat şi Ungaria – s-a constituit la Timişoara, în 1869, iar programul său politic viza, în principal, recunoaşterea identităţii naţionale a românilor. În acelaşi an avea loc o nouă premieră a sud-estului Europei, inaugurarea primei linii de tramvai tras de cai.

Primul bec electric, prima expoziție agro-industrială

Un eveniment de senzaţie a avut loc la 12 noiembrie 1884. Timişoara era primul oraş din Europa care punea în funcţiune o reţea publică de iluminat stradal, în cartierul Cetate integral şi pe principalele străzi din cartierele Fabric şi Iosefin. Iniţial au fost montate 300 de lămpi electrice, apoi 731 de lămpi electrice cu incandescenţă şi zece lămpi cu arc.

În 1891 Timişoara găzduia, în Fabric, prima expoziţie agro-industrială a Banatului, la care au fost prezenţi peste 3.000 de participanţi  şi pe care împăratul Franz-Josef a apreciat-o drept cea mai semnificativă din Europa Centrală. Remarcabil a fost şi anul 1895, când bulevardul Carol I (între străzile Dragalina şi Văcărescu, până la str. I. Maniu) a fost prima stradă din oraş care s-a asfaltat, având o garanţie de 25 de ani. Hidrocentrala, a cărei construcţie a început în anul 1907 şi a fost terminată în 1910, când a fost conectată la reţeaua electrică, a fost prima întreprindere de acest gen de pe actualul teritoriu al României. În 1921 s-a înfiinţat firma „Dura”, prima din ţară pentru fabricarea corpurilor de iluminat. Anul 1961 este cel în care a fost finalizat MECIPT-1 (Maşina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timişoara), primul calculator electronic construit într-o universitate din România, în prezent piesă de muzeu, iar în 1969 prof. dr. M. Ghermănescu publica primul tratat enciclopedic de ecuaţii funcţionale din lume.