Mănăstirea Călugăra, locul cu puteri tămăduitoare din Banat. Legenda icoanei făcătoare de minuni FOTO

La o distanţă de câţiva kilometri de Oraviţa, într-o vale îngustă din apropierea comunei Ciclova Montană şi la poalele unei stânci înalte, se află vechea mănăstire Călugăra.

Potrivit unor vechi credinţe, apa izvoarelor din apropiere are puteri tămăduitoare și, după tradiţie, valea care duce la mănăstire se numea odinioară „Valea Călugărului”. Şi locul pe care e zidită mănăstirea e considerat drept un loc sfânt. Pe vremuri, acesta era venerat prin punerea unor icoane pe copacii din preajma stâncii, iar în zilele de duminică şi la marile sărbători se aprindeau candele deasupra icoanelor. În apropierea mănăstirii, pe un fag gros, a fost aşezată în urmă cu mai bine de un veac icoana Sfântului Prooroc Ilie, care se mai poate vedea şi astăzi, căci copacul a crescut în toate părţile, fără să o acopere. În însemnări vechi stă scris că din interiorul stâncii se auzeau cântări dumnezeieşti, ascultate cu evlavie de credincioşi. În anul 1859 s-au început săpături pentru a putea pătrunde în adâncimea stâncii şi s-a descoperit o peşteră boltită care, după toate semnele, fusese chilia unui pustnic sau călugăr, şi o icoană a Maicii Domnului, despre care se spune că a fost adusă de la Muntele Athos.

Zidirea mănăstirii a început în anul 1860 şi a fost terminată prin munca credincioşilor din parohia Ciclova Montană, care au contribuit şi cu însemnata sumă de 1.400 de florini. Ctitorul mănăstirii, ieromonahul Alexie Nedici, a colectat sume însemnate şi de la Viena, de unde a adus şi o cutie pictată în care se păstrează şi astăzi Sfintele Taine. Mănăstirea a fost sfinţită la 1 octombrie 1861, primind hramul Adormirii Maicii Domnului. Moaştele pustnicului, descoperite în peşteră, au fost aşezate într-o raclă şi sunt păstrate în naosul bisericii, iar jumătatea bisericii în care se află altarul a fost ridicată pe locul peşterii. În 1862 au fost construite chiliile, iar veranda a fost adăugată la începutul secolului trecut. Tot atunci a fost renovat exteriorul mănăstirii, s-a zidit poarta din temelie, s-a înfiinţat o bibliotecă de valoare şi au fost aduse obiecte de preţ iar în anii celui de-al doilea război a fost renovată şi biserica. Vestea despre puterea tămăduitoare a acestor locuri s-a răspândit până departe, încât veneau aici pelerini chiar din Serbia.

Icoana făcătoare de minuni

Despre minuni se spune că se întâmplă şi azi şi există credinţa că acestea se datorează icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul în braţe. Cele mai multe s-au păstrat în tradiţia orală, dar într-o cronică veche se spune că icoana a fost dusă de credincioşi în biserica din Oraviţa, însă după două zile, când credincioşii s-au dus să se roage la icoană, aceasta dispăruse. S-a aflat apoi că icoana era din nou în peştera în care fusese găsită, fără să fi fost atinsă de vreo mână omenească. Tânărul teolog Alexie, ctitorul mănăstirii, a hotărât atunci să se călugărească. Tradiţia mai vorbeşte de o femeie oarbă care şi-a recăpătat vederea sau de un bărbat paralizat care dormea lângă biserică şi a auzit-o în vis pe Maica Domnului că îi porunceşte să înconjoare biserica de trei ori. După ce s-a trezit, spre uimirea tuturor, a descoperit că putea merge.

Mănăstirea, astăzi aşezământ monahal de călugări şi totodată monument istoric, continuă să fie vizitată de numeroşi credincioşi, mai ales cu ocazia diferitelor sărbători.

Foto: calugara.ro