Ionuț are doi ani. Se uită mirat la omul îmbrăcat în costum de Moș Crăciun care îl îndeamnă să-i spună ceva în schimbul unui mic cadou. Nu l-a mai văzut niciodată. E prea mic ca să înțeleagă ce se întâmplă, dar fascinat de omul în roșu se apropie de el și timp de câteva minute îl privește nemișcat. Ajuns în brațele Moșului, Ionuț începe să zâmbească atunci când dintr-o plăsuță îi este oferit un ursuleț. Apoi, primește și restul plasei în care se află alte jucării și dulciuri, se dă jos și se îndreaptă spre o canapea cu plasa primită cadou pe care, cu greu, o trage după el. Ajuns în brațele unui voluntar, Ionuț nu mai are răbdare și își bagă capul în plăsuță, de unde scoate o pungă cu turtă dulce, pe care o desface nerăbdător.
Ionuț îl vede pentru prima dată pe Moș Crăciun, iar plasuța cu jucării și dulciuri este printre primele cadouri pe care le-a primit. Și asta pentru că băiețelul de doi ani a trăit primele luni din viață într-un coșmar, alături de cei cinci frați ai lui. Părinții lor sunt alcoolici așa că, pentru ei, principala preocupare era să facă rost de bani ca să-și cumpere băutură, și nu să îi hrănească, să-i îmbrace sau să-i îngrijească pe cei cărora le-au dat viață. Alarmați de situația critică în care se aflau cei șase frațiori, rând pe rând, asistenții sociali i-au luat de lângă părinți și, de urgență, i-au adus într-un loc în care alte suflete nevinovate au povești la fel de cutremurătoare ca ale lor.
Printre acești micuți se numără și Moise, un băiețel de patru ani care, cu ochii în lacrimi de abia reușește să ne spună câteva cuvinte. „Unde e plăsuța mea? Aveam în ea două mașinuțe”, tot repetă Moise cu vocea tremurând, care începe să caute prin cameră după cadoul primit de la Moșul.
Casa copiilor pentru care părinții au devenit torționari
În total, 20 de copii cu vârste cuprinse între un an și 17 ani îți petrec Crăciunul, în acest an, în Centrul de Primire în Regim de Urgență din Timișoara, din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș. Toți prichindeii au ajuns de urgență aici, fiind victime ale unor abuzuri fizice, verbale sau sexuale, bătuți de părinți, înfometați sau neglijați.
În acest centru, copiii maltratați de părinți sau neglijați pot sta între șase luni și un an, iar apoi ajung fie la un asistent maternal, dacă sunt prea mici, fie într-un centru de plasament.
Pentru aceste suflete nevinovate, Crăciunul reprezintă acea perioadă din an în care oamenii își aduc aminte că există și vin să-i viziteze încărcați cu dulciuri și jucării. Totuși, oricât de multe cadouri ar primi, acestea nu pot să suplinească nevoia de dragoste și de afecțiune. “Înainte de sărbători, vin și câte două-trei grupuri de oameni pe zi să-i viziteze, iar apoi, tot anul, nu trece nimeni pe la ei”, ne spune o femeie care are grijă de micuții bătuți de soartă.
Centrul de Primire în Regim de Urgență, locul de refugiu și pentru mămicile aflate în situații limită
Isabela are trei ani, iar când îl zărește pe Moș Crăciun așezat pe un scaun se înveselește dintr-o dată și sare la el în brațe. Imediat, fetița începe să-i cânte voioasă “Moș Crăciun cu plete dalbe”, iar drept recompensă primește și ea o plăsuță. Spre deosebire de ceilalți copii din Centrul de Primire în Regim de Urgență din Timișoara, Isabela are parte de dragostea mamei, care ar face orice pentru ca fiica ei să fie fericită. Alina, mama Isabelei, s-a aflat într-o situație critică în toamna acestui an, când părinții acesteia au decis să o dea afară din casă. Așa a ajuns cu Isabela în brațe la poarta centrului, cerând ajutor. La fel ca Alina, în centru mai locuiesc, în prezent, alte patru mame minore sau care se află în situații limită pentru că nu au unde să locuiască.
