Muzicianul timişorean Ilie Stepan, o figură legendară a rock-ului românesc, a cărui nume se leagă de activitatea Pro Musica, de crearea celui mai frumos imn al Revoluţiei din 1989 şi de activitatea sa din grupul Stepan Project, care recent a împlinit 61 de ani are amintiri deosebite legate de Revoluţia din 1989, pe care a trăit-o intens. „La fel ca orice timişorean, am trăit zilele alea intens, începând chiar din data de 15 decembrie. Pe vremea aceea făceam meloterapie la Jebel şi am plecat cu tramvaiul spre gară, împreună cu Lică Dolga. Am văut enoriaşii care erau strânşi în Piaţa Maria în faţa casei lui László Tőkés. Ne-a frapat acest fapt. A doua zi, sâmbătă 16 decembrie, oamenii erau tot acolo. După prânz am fost la un prieten care avea un atelier de pictură undeva pe strada care leagă Piaţa Maria de Kuttli. Protestul din faţa bisericii lui László Tőkés, prinsese amploare. Un prieten ne-a zis că s-au oprit tramvaiele. Era deja un protest în toată regula. La un moment dat au venit scutierii. Singura şansă a noastră era să fugim, căci nu aveam nimic cu care puteam riposta. Am scăpat prin retragere strategică, ca să spun aşa“, spune Ilie Stepan.
Pro Musica, esența spiritului Timișoarei
Fondatorul formaţiei Pro Musica, care a susţinut recent un concert de comeback după 21 de ani de pauză, desfăşurat sub logo-ul „Pro Musica 41” și cu motto-ul „Vreme trece, vreme vine… Toate-s vechi şi nouă toate”, versurile de început din Glossa lui Mihai Eminescu, a fost prezent la multe evenimente din decembrie 1989, unul dintre acestea fiind acela în care în seara zilei de 17 decembrie, au fost împuşcaţi oameni pe treptele Catedralei. „În 17 decembrie a început nebunia. Eram la mama mea la prânz, pe Calea Girocului. Am auzit un zgomot foarte puternic care se tot amplifica. Era zgomotul creat de tancurile de la Giroc care treceau pe acolo ducându-se spre Consiliul Judeţean. Atunci am văzut o maşină Dacia 1300 făcută foiţă de ţigară. De către tancuri. Noroc că pe vremea aceea nu prea circulau maşinile. Am ajuns în Piaţa Libertăţii şi am plecat spre Gară, să o aştept pe soţia mea Carmen care venea de la Nădlac. Am luat un taxi particular care ne-a dus până acasă, în Zona Sălii Olimpia. Ne-am schimbat, ne-am luat tenişi în picioare şi un fel de parker mai flexibil, să ne putem mişca. Am ajuns pe ocolite, prin Parcul Rozelor, la Catedrală. N-am găsit loc decât pe ultimele trepte, dar acest lucru ne-a salvat viaţa. La un moment dat a luat foc magazinul de blănuri din Centru, după care am auzit patru sau şase împuşcături separate. După acestea, a urmat infernul. Lumea a început să fugă prin parc spre Podul Maria. După ce am ajuns acsă, am trăit cel ma cumplit sentinement de neputinţă al vieţii mele. Se auzea clar că se trage pe Calea Girocului. Eram cu nişte prieteni de familie, gata să mergem încolo. Dar, nu aveam ce face.
N-aveam nici măcar o rangă în casă. Conştientizam că era vorba de gloanţe care secerau vieţi. Am luat telefonul şi l-am sunat la Bucureşti pe ziaristul George Stanca. Am scos telefonul pe balcon şi în telefon se auzea clar că se trage. Am auzit un urlet în receptor. Era Aura Urziceanu, care era în vizită la George Stanca. Neputinţa aceea, în seara respectivă, m-a copleşit. Mă gândesc de multe ori în prag de decembrie la acel moment. Nu mă simt confortabil. Dar, raţiunea a învins sentimentul“, spune Ilie Stepan.
Momentul din balconul Operei
Un alt moment memorabil trăit de legendarul muzician în acele zile, a fost acela în care în seara zilei de 20 decembrie a cântat în Balconul Operei, alături de Lică Dolga. „În ziua respectivă, am venit cu trenul de la Jebel. Acesta s-a oprit undeva în câmp, prin gara Fratelia. Am luat-o pe jos până în Centru, unde era o atmosferă pe care nu o pot descrie. Era un amestec de optimism şi bucurie combinată cu ura împotriva celor care au omorât oameni. Împreună cu Lică Dolga, am ajuns sus în Balcon, unde am cântat Hora Unirii şi Deşteaptă-te Române. A fost cel mai emoţionant moment din cariera mea. Piaţa era plină de oameni. Se simţea un suflu pe care nu l-am mai simţit de atunci. O comuniune formidabilă de energii care gravitau în aceeaşi direcţie. A fost ceva fantastic, înălţător“, spune Ilie Stepan.
Rock pentru Revoluție
Una din acţiunile care marchează 25 de ani de la Revoluţia din 1989 va avea loc sub genericul Rock pentru Revoluţie şi va cuprinde un concert sâmbătă 20 decembrie în Piaţa Operei, cu Pro Musica, Riblja Čorba, Bajaga i Instruktori şi Phoenix. „Concertul din 20 decembrie, la 25 de ani de la Revoluţie, pentru noi înseamnă enorm. Se vor împlini 25 de ani şi cateva minute de la momentul când am cântat în Balconul Operei. Acum vom cânta doi sau trei metri mai jos, pe scenă. E un arc peste timp extraordinar de emoţionant pentru mine şi pentru Lică Dolga. Arcul ăsta peste timp este probabil ca şi realizare, cel mai important moment al carierei mele. Uneşte două secole şi două milenii. Uneşte cariera mea care s-a nimerit să fie la finalul unui sistem şi la începutul altui sistem. Mă bucur că acest concert e legat întru totul de oraţul pe care îl iubesc cel mai mult, Timişoara“, a mai adăugat muzicianul, care la sfârşitul lunii decembrie 1989 a compus cela mai frumos imn dedicat acelor vremuri, piesa „Timişoara”. În ceea ce priveşte concertul de sâmbătă, fanii Pro Musica vor avea parte de o surpriză. Pe post de solist, formaţia îl va avea cu acest prilej pe Bogy Nagy. „Ca noutate, vom cânta cu Bogy Nagy, la voce. Repetăm deja de mai bine de o lună şi programul e pus la punct. Am ales cele mai dinamice piese din repertoriu. Alături de mine şi Bogy la voce, pe scenă vor mai fi prezenţi Dixie Krauser (bass), Horea Crişovan (chitară), Bujor Hariga (chitară) şi Lică Dolga (tobe)“, ne-a declarat Ilie Stepan.
Adevarat, atmosfera a fost fantastica in acele zile de decembrie.
Era ireal! Nu puteam crede ce se întâmplă! Si Ceausescu încă era presedinte!