Cine-i apără pe soldățeii generalului grăbit

Cine-i apără pe soldățeii generalului grăbit

1
DISTRIBUIȚI

646x404

Martie, 2012. Doi polițiști timișeni „neorientați” opresc in trafic o mașină cu numerele TM 01 PRE, care gonea cu viteză, peste linia continuă. Înăuntru, prefectul de atunci, Mircea Băcală și parlamentarul Alin Popoviciu. Ultimul îi ia la rost că nu știu cine-i în mașină. Povestea explodează, prefectul se plânge că, zice el, era în coloana oficială a ministrului Transporturilor, iar polițiștii, conform unor surse din interior, sunt amenințați de superiori, „invitați” să-și dea demisia, iar unul din ei e mutat disciplinar la Belinț.

Ca o paranteză, la vremea respectivă șef al IPJ Timiș era Gheorghe Popescu, condamnat în iunie pentru fapte de corupție realizate în același an în care se întâmpla povestea de mai sus.

Octombrie, 2015. Un polițist de la Rutieră din București moare pentru că vicepremierul Gabriel Oprea („cel mai iubit ministru de Interne de către polițiști”, așa sună un intertitlu dintr-un articol halucinant despre General din presa centrală) se grăbea acasă, în coloană oficială. Ilegală, până una alta, căci nu avem nicio justificare a vreunei stări de urgență care să-i permită această aroganță.

Perspectiva accidentului a fost cu greu întoarsă dinspre problema semnalizării gropii (cu toate că martori oculari spun că nu era corespunzătoare) înspre folosirea poliției de către demnitari pe post de trepăduși.


Schimbarea de viziune a venit după ce mai mulți polițiști au început să vorbească, sub protecția anonimatului. Nu numai despre felul în care tânărul era mânat de șefi să apese accelerația, ci și despre obiceiurile de mahăr ale lui Oprea. Despre Coloana Oficială de Mers la Tuns. Despre Coloana Oficială de Plecat la Restaurant. Și altele. Singurii care au vorbit arătându-și fețele au fost anumiți sindicaliști din Poliție, care s-au grăbit să-i găsească scuze vicepremierului. Sindicat pentru Oprea, cum ar veni.

Între cele două incidente sunt, aparent, puține asemănări. Din punct de vedere al faptelor, da. Se vede însă o psihologie a unui sistem, din care din când mai este aruncată afară câte o „rotiță”, iar prin breșa aceea putem să zărim și noi ce se întâmplă înăuntru. Observăm că una din principalele reguli atunci când se face spărtura este gura închisă. Totul intră sub preș, unde mereu mai e loc pentru mizerie. La fel ca în alte structuri de pe la noi, sindicatele inspectoratelor județene de poliție sau cele naționale sunt ca agenții de carton: seamănă cu cei reali, dar pot fi doborâți cu o singură suflare. Abuzurile din această instituție ies la iveală când victimele ajung la limita răbdării umane. Chiar și atunci, în general se tace.

Revolta noastră, a cetățenilor, după decesul tragic al polițistului în București cuprinde întreg sistemul – de la Oprea la sindicaliștii care-l spală. Însă, cu siguranță, mai este una, nevăzută, în rândul colegilor de breaslă ai tânărului. La două zile după moartea lui Bogdan Gigină, mii de bărbați și femei care îmbracă dimineața uniforma de polițist sunt, îmi închipui, pătrunși de un sentiment acut. Nu e nou, dar e mai puternic. Că fac parte dintr-un mecanism sclavagist, care le macină voința asemeni unei fiare și care, la nevoie, îl va împinge pe unul dintre ei într-o groapă, cu 100 la oră, pentru că, din spate, vin mii de soldăței gata să sară în gol.

1 COMENTARIU

Dă-i un răspuns lui fox Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.