De la Sfântul Nicolae până la Anul Nou, Banatul, ca de altfel toate regiunile ţării, serbează o mulţime de datini, legate de sărbătorile de iarnă, care culminează cu Sărbătoarea Naşterii lui Iisus. Multe obiceiuri şi ritualuri tradiţionale îşi au însă originea în vremuri străvechi, fiind izvorâte din credinţe păgâne. Prima mare sărbătoare a iernii este „Moş Nicolae”, foarte dragă bănăţenilor, mulţi dintre ei având acest sfânt drept patron al casei. De altfel şi numele său, de origine greacă, are o semnificaţie benefică, „nike” însemnând victorie iar „laos” oameni, popor.
Moş Ignat şi Moş Ajun
Tăierea porcului este legată de sărbătoarea lui Moş Ignat, iar prepararea lui în această zi are specificul ei, sub influenţă şvăbească. De sărbătoarea Ignatului se face aşa-numita „turtă a dragostei”, cu semnificaţie magică, de ea fiind legate vrăjile de iubire. Facerea unturii este şi ea legată de vrăji, pentru care există şi descântece de dezlegare.
De Moş Ajun veneau să colinde „piţărăii”, denumire menţionată în 1820 de cercetătorul Simion Mangiuca într-un „Călindariu” editat la Braşov. Copiii, care erau cei mai mulţi colindători, primeau în dar mere, nuci, şi cănuţe cu boabe de păsulă, cucuruz sau grâu. Înainte de Sărbătoarea Crăciunului se face curăţenie mare în toată casa şi pe vremuri exista obiceiul de a se împrăştia paie în casă, care se adunau apoi într-un colţ sau se puneau sub măsai, semnificând probabil ieslea în care a venit pe lume Iisus Christos. Tot în Ajun, când veneau „piţărăii”, se arunca cu boabe de grâu sau porumb, care se adunau apoi şi se puneau sub masă, în ideea purificării.
Obiceiuri de Crăciun
În ziua de Crăciun mai exista datina „pomului sterpu”, un ritual legat de rodirea pământului; gazdele se adunau în jurul unui pom cu frunzele căzute, bărbatul ameninţa pomul cu un băţ, iar femeia mai cerea o păsuire, promiţând că în anul care vine, pomul va rodi.
Rădăcinile obiceiului sunt străvechi şi au la bază simbolistica extrem de bogată a principiului masculin şi a celui feminin. Tot în zilele Crăciunului se mai practica un ritual purificator, „roata focului”, legat tot de fertilitatea pământului. Un grup de bărbaţi de vârste diferite urca pe un loc mai înalt, unde se dădea foc unei roţi căreia i se dădea apoi drumul să se rostogolească, în timp ce Soarele era rugat să dea lumină şi căldură în anul următor. Exista credinţa că acest ritual purifica pământul şi îl făcea să devină roditor.
Atunci când se pregătea pâinea pentru Crăciun, coca ce se lăsa la dospit se punea pe masă, cu un cuţit înfipt în ea. Pentru ziua de Crăciun se mai făceau din aluat steluţe, diferite alte figurine şi o vacă, modelată după fantezia fiecărei gospodine, iar după cina de Crăciun toate mâncărurile rămâneau pe masă, să se îndestuleze şi spiritele celor care au trecut în veşnicie. Şi la ţară se făcea tradiţionalul brad de Crăciun, împodobit cu dulciuri, mere sau covrigi, nuci îmbrăcate în hârtie colorată şi clopoţei, iar în loc de beteala folosită la oraş, bradul se orna cu panglici făcute din inele de hârtie colorată. Toţi sătenii îmbrăcau hainele de sărbătoare.
Anul Nou
Ziua Anului Nou era precedată de colindători, cu dubaşul, trăistarul sau vătaful care ducea capra, pentru ca anul care urmează să fie la fel de vesel sau de zglobiu ca o căpriţă. Sorcova este un obicei răspândit peste tot, care semnifică întoarcerea primăverii şi a bunăstării. În ziua de Anul Nou se mergea la biserică şi se spune că în această zi sătenii se spălau pe faţă într-un blid, după care, privind apa, descopereau semne care le spuneau cum le va merge în anul respectiv. În aceste zile de sărbătoare se renunţă şi la salutul obişnuit şi se spune „La mulţi ani”, salut din care provine şi popularul „mulţam”, folosit în Banat şi Ardeal.
În prima zi a anului este sărbătorit Sfântul Vasile, unul din cei mai importanţi părinţi ai bisericii ortodoxe şi ocrotitor al săracilor, pe 6 ianuarie se sărbătoreşte Boboteaza, în amintirea botezului lui Iisus în apa Iordanului şi se sfinţesc casele cu agheasmă pentru a fi purificate de forţele răului, iar ziua Sfântului Ion, sărbătorită în 7 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă.
