Măcar primăvara ar trebui să îți dai (șansa la) reset.
E soare, sunt toporași prin parcuri, înmuguresc plantele. Nu se poate să nu te emoționeze. Nu se poate să nu simți ceva din renașterea naturii. Nu se poate să o lași să treacă, fără să te agăți de starea asta benefică și să decizi să devii mai bun.
Vreau să văd oameni îndrăgostiți pe stradă, care sar în sus de fericire. Oameni care zâmbesc mereu. care se țin de mână și se sărută spontan, de drag. Oameni care sunt capabili să se emoționeze în public, până la lacrimi.
E ok să te resetezi ori de câte ori e nevoie. Nu știu de ce oamenii, în general, se tem de asta. Existența nu înseamnă că începi cumva și e musai să termini pe calea demarată, chiar dacă se dovedește că nu îți e prielnică. Viața e despre cum te simți bine, și e datoria ta să faci să își fie bine. Oricum, oricând, oriunde. Aș spune, și cu orice preț.
