Salariile obţinute în Regiunea Vest, zona Timișoara – Arad, sunt depăşite în acest moment în România doar de cele realizate în zona Bucureşti – Ilfov. Chiar dacă Timișoara este în top, Timişul este, totuși, surclasat de Cluj la nivel de judeţ, arată datele companiei KPMG. Manevra prin care guvernul a trecut toate contribuţiile salariale către buget exclusiv în sarcina angajaţilor a dus la o mărire a veniturilor „statistice”. Desigur, influenţa s-a văzut mai ales la salariul brut, care a ajuns în acest moment la 4.162 de lei, dar venitul net este doar 2.634 de lei. În Vestul țării salariul mediu brut a urcat la 4.087 de lei, iar cel net la 2.590 de lei, ceea ce plasează regiunea pe locul doi la nivel naţional. Timişul şi Aradul sunt motorul economiei zonale, acestea „trag” după ele Hunedoara, dar mai ales Caraş-Severinul, unde dezvoltarea economică nu este la același nivel.
Situaţia este oarecum similară în regiunea Centru, diferenţa fiind doar că aici există un singur judeţ care domină total viaţa economică, desigur vorbim despre Cluj.
Județele din jur pot fi considerate doar nişte sateliţi, furnizori de forţă de muncă. Salariile clujenilor sunt mai mult decât bune, aici venitul mediu este chiar mai mare decât în Timiş, fiind peste 3.000 de lei net. Dacă în Timiş acesta este de 2.992, în judeţul ardelean a ajuns la 3.118 lei.
Economia românească se caracterizează prin diferenţe salariale extrem de mari. De exemplu, diferenţa dintre judeţul cu cel mai mic salariu mediu, Harghita, şi zona cu cel mai mare venit, Bucureşti, este de 80%. Totuşi, dacă scoatem din ecuație capitala, diferenţele dintre judeţe nu mai sunt atât de mari. În zonele cele mai dezvoltate sunt şi cele mai bune salarii. Sunt 217.402 angajaţi care primesc în mână cel puţin o mie de euro net lunar. Jumătate dintre aceştia, 113.078, sunt în Bucureşti, în timp ce cel mai vestic judeţ al ţării are 13.036 angajaţi cu venituri la acest nivel.
Discrepanţele între diferitele regiuni ale ţării se vor menţine şi în continuare, mai mult, este posibil ca acestea să se şi accentueze. Investiţiile realizate în zonele unde nu sunt nici acum prea multe companii se vor menţine la nivel scăzut, iar forţa de muncă de aici se va îndrepta în continuare spre alte regiuni, mai dezvoltate.
