Revoluția din 89 i-a prins undeva pe la 30 de ani – lupi tineri care așteptau să găsească drumul pentru a urca cât mai sus în ierarhie. Erau deprinși deja cu compromisurile și cu învârtelile care-ți asigurau succesul. Aveau determinarea, dar stăteau prinși în chingile sistemului comunist cu toate ale sale cutume. Când a picat dictatura, s-au eliberat. Și au început să acționeze. Perfid și la obiect.
Primul lucru pe care l-au făcut a fost să-și acopere urmele, să îngroape cât mai adânc cârdășia cu partidul sau cu securiștii. Nu de puține ori, au fost printre cei mai vocali contestatari ai vechiului regim, cerând în permanență să se facă dreptate.
În tot acest timp, ”oamenii noi” se cocoțau spre vârful puterii. Aveau exercițiul trădării și al trimiterii la plimbare a principiilor atunci când țelul pe care trebuiau să-l atingă îl considerau mai important. Asta nu i-a împiedicat chiar să devină repere ale moralității democratice și să țină lecții deschise publicului despre bine și rău. Ei, cei care niciodată nu au gândit în alb și negru, ci doar în griul șobolan al intereselor meschine.
Au făcut orice, până au ajuns la putere. Și acolo s-au instalat confortabil, savurând fiecare gram al forței. După ce s-au răzbunat pe câte unii care, de-a lungul timpului, le-au încurcat planurile au trecut la betonarea pozițiilor. Au îndepărtat rapid toți potențialii atentatori la scaune – fabricarea de motive sau trimiterea după cai verzi pe pereți, au fost reșapate și adaptate. În locul lor au adus slugi preacredincioase care la orice oră din zi și din noapte sunt pregătite să facă orice pentru cel mare fără de care ei nu ar fi ajuns niciodată la asemenea demnități. Și nu uită să le reamintească, la intervale regulate de timp, că binele lor i se datorează exclusiv lor.
Deși nu mai au forța tinereții și nici abilitățile care i-au dus sus, încearcă cu disperare să rămână la putere. Indiferent care este prețul. Pentru că, în toată viața lor, singurul reper a fost puterea. Fără ea, devin ce au fost, cu adevărat, toată viața – niște nimeni pe stradă. Numai că istoria e nemiloasă – trebuie să plece. Pentru că lupii tineri din 2019 nu mai au răbdare. Și ei își prețuiesc altfel viața.
