REVOLUȚIE 30 O istorie care nu trebuie uitată. Proclamaţia de la Timişoara, documentul care ar fi putut schimba soarta României

Ca urmare a ceea ce s-a cerut în decembrie 1989 pe străzile Timişoarei, la data de 11 martie 1990, a fost citită, de pe balconul Operei, „Proclamaţia de la Timişoara”

Proclamaţia de la Timişoara reprezintă documentul Revoluţiei din Decembrie 1989, izbucnită în capitala Banatului, şi a fost redactată de către George Şerban. Concret, prin acest text s-a dorit ca oamenii să ştie ce s-a întâmplat mai exact în urmă cu 30 de ani şi care au fost revendicările celor care au ieşit în stradă pentru libertate.

„În zilele următoare, după căderea lui Ceaușescu, timișorenii au rămas în stradă și protestau în continuare. Și la televiziunea liberă erau foarte mulți care spuneau că ce mai vor timișorenii, ce nu vă convine, acum aveți tot ce vă trebuie. Nu înțelegeau de ce în continuare se protestează, de ce în continuare timișorenii sunt pe străzi. Din acest motiv ne-am gândit ca să explicăm țării de ce nu suntem încă liniștiți, de ce nu suntem încă mulțumiți, de ce protestăm în continuare. Cam asta a fost ideea Proclamației de la Timișoara, fiecare punct al ei pornește de fapt de la ce s-a întâmplat pe stradă, de la ce au cerut oamenii. Scopul nostru a fost programul unei Revoluții care nu a existat încă, iar teoria mea este că de fapt Revoluția nu a fost în perioada 16 – 22 decembrie, ci a continuat din 15 decembrie până în 15 iunie 1990. 15 iunie este ultima zi a misiunii minerilor în București. Pentru că, de fapt, orice revoluție are suișuri și coborâșuri, are reveniri și nu cred că putem vorbi de o revoluție care a fost de fapt doar revolta populară din primele zile, violentă, este adevărat, dar consider că a fost mai mult decât atât, violențele au continuat. A fost apoi Târgu Mureș, în 15 martie a fost o confruntare etnică româno-maghiară și apoi până la intervenția minerilor, care era deja a treia sau a patra intervenție a minerilor în București. Eu cred că revoluția a continuat și din acest motiv consider că Proclamația de la Timișoara a fost de fapt programul Revoluției, dar nu a fost făcut în primele zile. Nu prin acest program li s-a explicat oamenilor ce trebuie să facă, ci din contră, ceea ce și-au dorit a fost sintetizat și pus pe hârtie prin această proclamație”, ne-a explicat Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii Timişoara.

Propunerea de a fi lansată Proclamaţia de la Timişoara către ţară a fost făcută la data de 22 februarie 1990 de către George Şerban, zi în care are locun miting de protest împotriva celei de-a doua incursiuni a minerilor la Bucureşti. Cinci zile mai târziu, George Şerban revine asupra acestei propuneri, proclamaţia având menirea de a aduce la cunoştinţa opiniei publice idealurile originale ale Revoluţiei timişorene. Astfel, George Şerban a propus ca Proclamaţia de la Timişoara să fie redactată de un grup de participanţi la Revoluţia din capitala Banatului.

Tot la data de 27 februarie 1990, textul proclamaţiei a fost analizat într-o şedinţă extraordinară a Societăţii Timişoara. La finalul întâlnirii, textul Proclamaţiei de la Timişoara a fost adoptat, iar societatea s-a angajat să susţină lansarea şi promovarea documentului. La 9 martie 1990, Consiliul Municipal Timişoara a aprobat Piaţa Operei ca fiind locul de desfăşurare a Marii Adunări Populare pentru lansarea Proclamaţiei de la Timişoara. Evenimentul a avut loc în data de 11 martie, când George Şerban a citit dn balconul Operei Proclamaţia de la Timişoara în faţa a peste 15.000 de persoane care au fost prezente în piaţă.

Proclamaţia prezintă populaţia oraşului Timişoara ca fiind iniţiatoarea Revoluţiei Române, „cea care între 16 şi 20 decembrie 1989 a purtat, de una singură, un înverşunat război cu unul dintre cele mai puternice şi mai dure sisteme represive din lume”. Neînarmată, a avut de înfruntat Miliţia, Securitatea, Armata şi trupele de activişti ai partidului. Un alt lucru afirmat de acest document este că  în 20 decembrie 1989, Timişoara a intrat definitiv în stăpânirea populaţiei. Din acea zi, întreaga activitate din oraş a fost condusă, de la balconul Operei, de către Frontul Democrat Român, exponent, în acel moment, al Revoluţiei de la Timişoara.

Cel mai cunoscut punct al Proclamaţiei de la Timişoara este punctul 8 prin care se cerea ca niciun fost membru al Partidului Comunist Român sau al Securităţii să nu aibă dreptul de a lucra în funcţii publice pe o perioadă de zece ani sau trei legislaturi consecutive, punând accent mai ales pe funcţia de preşedinte.

Această interdicţie se numeşte lustraţie. Din păcate, Punctul 8 de la Timişoara nu a fost pus în practică nici până în prezent.

Societatea Timişoara

Nu putem vorbi despre Proclamaţia de la Timişoara fără a aminti rolul pe care l-au avut Societatea Timişoara şi Ziarul Timişoara. Ambele au luat naştere în anul 1990.

„Tot la Timișoara s-a fondat Ziarul Timișoara, care a apărut la sfârșitul lunii ianuarie și care de fapt a reunit scriitori și jurnaliști care ne cunoșteam de la ziarul Corul Studențesc, de la ziarul studenților la care am lucrat cu toții, și de la Cenaclul Pavel Dan. Din cauza aceasta aveam încredere unii în alții, pentru că ne cunoșteam demult și apoi ne întâlnisem și în zilele Revoluției. Am fondat Ziarul Timișoara tocmai pentru că consideram că ziarul de partid «Drapelul roșu» nu putea fi un ziar imparțial de vreme ce ei aveau o istorie pe care o cunoaștem cu toții. A fi ziarist în perioada comunistă însemna de fapt să fii activist, propagandist al regimului comunist. De aceea am vrut să creăm o alternativă”, ne-a explicat Florian Mihalcea.

Tot în acea perioadă a fost înfiinţată şi Societatea Timişoara, cu scopul de a realiza noul ziar apărut.

„Societatea Timișoara a fost creată în ideea de a edita ziarul, dar de fapt foarte rapid și-a căpătat o autonomie. Am început încă din ianuarie să organizăm mitinguri, să scoatem lumea în stradă, să ne expunem ideile, deci nu doar în Ziarul Timișoara, ci să ne expunem ideile și public. Și totul a culminat cu Proclamația de la Timișoara, după care s-a constituit Alianța pentru Proclamația de la Timișoara, din care făceau parte asociațiile din țară care  militau pentru drepturile omului, diverse personalități, dizidenți”, a detaliat preşedintele Societăţii Timişoara.

Florian Mihalcea spune că Societatea Timişoara a reuşit să reziste până în prezent pentru că „nu a făcut compromisuri”. „Nefăcând compromisuri, a devenit ușor, ușor un reper moral și un loc în care oamenii aveau încredere, tocmai pentru că Societatea Timișoara nu a dezamăgit, așa cum foarte multe alte organizații au făcut-o. Și apoi prin faptul că nu am intrat în politică. Au fost foarte multe asociații care apoi s-au transformat în partid și s-a dovedit că nu este o soluție bună, pentru că societățile civile trebuie să existe în continuare și trebuie să se opună oricăror manifestări ale oricăror partide și nu trebuie să aibă partipriuri. Toată lumea revine la societatea civilă, unde găsește o curățenie morală de care este nevoie. Este nevoie și de societatea civilă, nu doar de partide politice. Faptul că nu am intrat în niciun partid și că am încercat să ne menținem cât mai echidistanți, cu asta am căpătat încredere și din acest motiv societatea a continuat să existe”, spune preşedintele Societăţii Timişoara.

De asemenea, Florian Mihalcea ne-a declarat că Societatea Timişoara a continuat să existe şi pentru că încă nu au fost rezolvate toate problemele enunţate în urmă cu aproape 30 de ani, cea mai importantă fiind aplicarea Punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara.

„Unul dintre marile demersuri pe care le-am făcut a fost că am încercat să obținem o lege a lustrației, pe care noi am redactat-o, a fost în cele din urmă votată de două ori în Parlament. Nu avem acum o lege a lustrației pentru că partidele care au declarat că susțin proclamația au votat și au introdus niște amendamente clar neconstituționale tocmai pentru ca legea să fie respinsă la Curtea Constituțională. Pentru că eu am fost tot timpul în Parlament și am discutat cu acești oameni, știau exact despre ce este vorba, nu poate fi pusă în discuție o confuzie, că nu și-au dat seama ce fac, era foarte clar ce fac, toată lumea știa foarte clar ce se întâmplă, știau exact că acele amendamente sunt neconstituționale, le-am și spus înainte de asta că prin asta de fapt legea nu va mai fi funcțională și au făcut-o. Este foarte clar că teoretic toată lumea spunea că este necesară o lege a lustrației pentru a ne debarasa de trecutul comunist, dar de fapt interesele erau mai mari și de fapt foștii activiști aveau influență în toate partidele. Avem totuși satisfacția că legea a fost votată de două ori în Parlament și că am încercat să reglăm puțin viața politică din România”, a detaliat Florian Mihalcea.