În aceste vremuri în care se vorbește atât de mult despre gen, problema recurentă a „sexului în orologerie” nu este străină: există cu adevărat încă o distincție între ceasurile masculine și cele feminine? Sau există un angajament real față de orologeria unisex?
Deși nimeni nu neagă faptul că ceasul este un accesoriu masculin prin excelență, contrar a ceea ce s-ar putea crede, femeile au fost primele care au purtat ceasuri de mână. Apoi a devenit popular și masculinizat după Primul Război Mondial, când soldații s-au întors de pe front purtând la încheietura mâinii ceasuri de inspirație militară.
Într-un secol marcat de globalizare și de schimbul de roluri și de gusturi între sexe, într-un moment în care femeile înțeleg ceasurile nu doar ca pe un accesoriu de modă, ci și ca pe un frumos instrument de măsurare a timpului – și, de ce nu, unul care le marchează statutul social (la fel ca bărbații); pe scurt, într-o epocă ca a noastră, discuția despre ceasuri de bărbați, ceasuri de dama și ceasuri unisex nu este deloc banală.
Când, la mijlocul anilor 1990, ceasurile au început să crească, adică să capete diametre de carcasă mai mari decât cele de 40 de milimetri, care erau deja mari pe atunci, s-a inoculat rapid ideea că și femeile își doresc ceasuri mari, de bărbați. Mai mult, s-a spus că femeile au început să poarte ceasurile partenerilor. Acest lucru a fost parțial adevărat, pentru că am cedat cu toții modei, dar femeile nu au împrumutat ceasurile bărbați, ci le-au dobândit treptat.
Deși nu trebuie uitat că înainte de toate acestea existau deja case precum Hublot care creau carcase de peste 40 mm: acea măsură care stabilea, într-un fel, limita a ceea ce era tolerabil la încheietura mâinii.
Același brand care, nu cu mult timp în urmă, a lansat Big Bang Unico de 42 mm, pentru ca și femeile să aibă acces la astfel de modele.
Din acel moment, dimensiunea ceasurilor părea să urmeze o tendință ascendentă, uneori la limita imposibilului, de 50 de milimetri. Dar de ce această cursă nebună de creștere a dimensiunii? Ei bine, așa cum se întâmplă aproape întotdeauna, poate că motivul nu a fost altul decât complexul prin care a trecut orologeria mecanică în timpul crizei cuarțului, după care, odată depășită, a fost introdusă masiv și rapid pe piața de lux: s-a considerat că, cu cât ceasul este mai mare, cu atât mai multă atenție este atrasă de proprietățile sale mecanice.
Acum, în anul 2022, tendința este complet opusă. Ceasurile sub 40 mm sunt acum purtate dintr-un singur motiv principal: introducerea esteticii retro și vintage în viața noastră. Și ca urmare a acestei mode, care nu pare să ne părăsească, deoarece este foarte profitabilă (precum și confortabilă), putem spune cu siguranță că ceasurile unisex sunt o tendință. Astfel, unele mărci vorbesc din punctul de vedere al raționalității, susținând că, în cele din urmă, ergonomia ceasului este cea care dictează sexul proprietarului său. Acesta este, de fapt, principalul argument, dar se știe că tendințele nu sunt întotdeauna confortabile, iar cei care suferă de ele se sacrifică pentru a se supune dictaturilor lor fără să se plângă.
Alte firme recunosc cu ușurință că au modele unisex, așa cum este cazul Chopard, care are ceasuri cu o carcasă de 39 mm sau 41 mm.
În acest sens, intenționat sau nu, aproape toate modelele lansate de Longines sunt în ceea ce am putea numi mărimi unisex. Această tendință poate fi recunoscută și în noile modele de la Montblanc, Oris sau Rado, pentru a numi doar câteva exemple.
În mod similar, Panerai – brandul care a dat startul cursei ceasurilor supradimensionate – a redus considerabil diametrul ceasurilor sale, ajungând la o dimensiune aproape de neconceput având în vedere traiectoria sa: 38 mm.
Adevărul este că dimensiunea ceasurilor continuă să se supună evoluției sociale și modei, deoarece orologeria este un lucru viu. În același mod în care, în fața obsolescenței programate a mașinilor care ne ajută să facem față treburilor noastre zilnice, mărcile de ceasuri de barbati și ceasuri de damă aleg să prelungească durata de garanție a ceasurilor lor, cu exemplele Cartier și a fabricilor surori Richemont în frunte, cu opt ani, sau Omega, care în urmă cu doi ani a prelungit durata de viață a ceasurilor sale la cinci ani, un exemplu care a fost urmat și de alte mărci.
