Luna septembrie aduce în atenția publicului Cartea de onoare a teatrului din Oravița, ca exponat al lunii septembrie la Muzeul Banatului Montan din Reșița. Construit în anul 1817, este cel mai vechi teatru de pe actualul teritoriul al României, alături de cel din Arad, ridicat de Iakob Hirschl în același an, fiind inaugurat în 5 octombrie.
Teatrul, o replică de mai mici dimensiuni a Burgtheater din Viena, dispărut între timp, a rămas până astăzi unul din edificiile simbolice ale Oraviței, odinioară un renumit oraș minier din Banat, dar deopotrivă o așezare în care locuitorii erau iubitori de teatru, lucru dovedit și de faptul că banii necesari pentru construirea unei clădiri destinate spectacolelor au fost adunați benevol de elita Oraviței. În clădire s-a aflat și sediul Asociației de Teatru, Casino și Citire Oravița și numeroase trupe cunoscute și apreciate în epocă au dat reprezentații pe scena teatrului.
Cartea de onoare a teatrului este un document important pentru viața culturală bănățeană, fiind o mărturie a ceea ce a reprezentat teatrul din Oravița pentru public, pentru viața teatrală și pentru artiștii care au dat reprezentații aici. Intitulată „Fremden Buch des Oravitzaer Bürger Casino”, cartea este de format mare, cu dimensiunile 33/30 centimetri, cu 180 de file aurite, copertă de piele pe carton cu litere aurii, chenar cu decorațiuni florale, iar pe coperta posterioară, emblema aurie a tipografiei de la Timișoara, forzaț mobil turcoaz cu litere aurii. În cursul ultimului an, cartea a fost supusă unor tratamente de conservare și a fost restaurată la laboratorul de restaurare a Muzeului Național al Unirii din Alba-Iulia.
Muzeul Național al Banatului a ales ca exponat al acestei luni un valoros artefact descoperit tot pe meleaguri cărășene.
Este vorba de o statuetă de bronz de 9,5/4 centimetri, descoperită în vecinătatea unui turn al porții pretoriene de la castrul roman din Pojejena, care o reprezintă pe zeița înaripată Victoria, fiind o mostră a felului în care romanii își reprezentau divinitățile. Așezată pe un glob, zeița, botezată Victoria de la Pojejena, cu veșminte și coafură tipice pentru reprezentarea ei, ține în mâna stângă o ramură de palmier, și se presupune că în mâna dreaptă, păstrată doar parțial, ținea o coroană de laur, care simboliza victoria.
Zeița din mitologia romană corespunde zeiței Nike din mitologia greacă, a cărei celebră sculptură, cunoscută sub numele de Nike (Victoria) din Samothrace, căreia îi lipsesc capul și brațele, se află la muzeul Luvru. Specialiștii consideră că după modul de execuție, cu puține detalii, statueta de la Pojejena este o lucrare de artă provincială. Globul de la picioarele zeiței sugerează că statueta a fost așezată inițial pe un artefact mai mare, posibil un obiect votiv folosit în cultul lui Jupiter Dolichenus, foarte popular printre militarii romani. Totodată, ea este și o reflectare a sincretismului religios care se răspândise în provincia romană din nordul Dunării.
