Turism fără frontiere. Cum colaborează o localitate timișeană și una sârbească pentru binele comun GALERIE FOTO

Un proiect transfrontalier finanţat din fonduri europene a pus bazele unei coooperări între localitatea timişeană Ghilad şi oraşul Biserica Albă (Bela Crkva) din Serbia. Colaborarea vizează domeniul cultural-sportiv la sfârşit de săptămână, dar şi turismul transfrontalier şi legăturile cu localitatea Grebenac, care aparţine de Biserica Albă şi are o populaţie majoritară românească.

Itinerarii turistice

S-au stabilit itinerarii pentru vizitarea mai multor obiective turistice din zonă, aceasta fiind atractivă atât pentru turismul rural, cât şi pentru cel ecumenic şi istoric. În Ghilad se află casa natală a unuia dintre cei mai cunoscuţi pictori naivi români, Viorel Cristea, iar oraşul Ciacova, aflat la câţiva kilometri de Ghilad, păstrează încă numeroase vestigii istorice. Aici se află vestita culă, foarte asemănătoare cu cea din Vârşeţ, dar singura care se mai păstrează în Banatul de câmpie. Înalt de peste 23 de metri şi cu laturile de aproape zece metri, turnul este întărit la colţuri cu contraforţi, iar în partea superioară se păstrează zidurile crenelate, înalte de peste un metru. Turnul de apărare, singurul care mai aminteşte de vechea cetate a Ciacovei, a fost construit în 1395, în urma permisiunii date de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, pentru a face faţă atacurilor otomane asupra comitatului Timiş, după ocuparea Serbiei.

Piaţa oraşului, aflată aproape de donjonul medieval, este ilustrativă pentru arhitectura ultimelor trei secole, păstrând încă edificii din veacul al XVIII-lea, şi a fost construită, pare-se, după modelul celei din Sibiu şi a unei pieţe din Bavaria. La Ciacova se află şi casa memorială Dositej Obradovici, în care s-a născut cunoscutul cărturar iluminist, iar biserica sârbă din localitate, ridicată între anii 1764 şi 1771, este cea mai veche din oraş şi unul din monumentele istorice ale acestuia. Castelul din Banloc, conacul Mocioni din Foeni sau cele din Rudna, Ferendia sau Gad ar putea deveni şi ele puncte de atracţie turistică dacă cineva s-ar preocupa de restaurarea lor.

Turism ecumenic

Mai multe mănăstiri şi biserici reprezentative pentru sud-vestul judeţului Timiş au fost incluse printre obiectivele turistice de tip ecumenic din partea românească a Banatului. Mănăstirea din Cebza are o biserică de lemn a cărei vechime se pierde în negura vremurilor. Potrivit unei legende locale, pe acolo trecea o apă cu puteri tămăduitoare şi un pustnic şi-a construit aici o chilie. Când numărul călugărilor a crescut, au înălţat o biserică în aşa fel încât apa izvorului să treacă prin altar. Şi astăzi, credincioşii consideră că apele izvorului sunt binefăcătoare. Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” din satul Mănăstire, care aparţine de comuna Birda, este una sârbească, construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea, şi adăposteşte o icoană făcătoare de minuni, un fragment din moaştele Sfântului Gheorghe şi o bucată din lanţul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru.

Mult mai veche este mănăstirea Săraca din satul Şemlacu Mic, aparţinător de Gătaia, rezidită de călugărul Macarie de la Tismana în prima jumătate a secolului al XV-lea. Urmaşii despotului sârb Gheorghe Brancovici au donat mănăstirii o icoană, fiind consideraţi, la rândul lor, ctitori ai mănăstirii. Multe obiecte de valoare au fost duse la mănăstirea Mesici din Serbia, cu care a fost comasată la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar clădirile au devenit proprietatea unui negustor, a cărui familie le-a stăpânit timp de un secol şi jumătate. A redevenit aşezământ monahal în 1932, a fost din nou desfiinţată de regimul comunist, rămânând doar o parohie, dar după câţiva ani au început lucrările de restaurare, iar în 1987 şi-a redobândit statutul monahal.

Nu departe se află şi mănăstirea „Sfântul Iosif cel Nou” de la Partoş, atestată documentar în 1571, unde Sfântul Banatului şi-a petrecut ultimii ani de viaţă. La Biserica Albă, oraş multietnic populat la începutul secolului al XVIII-lea de contele Florimund de Mercy cu colonişti aduşi din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană, se pot vedea clădiri de epocă în stil baroc, biserica ortodoxă sârbă „Sfinţii Petru şi Pavel”, construită în 1780, biserica ortodoxă română „Sfânta Treime” ridicată în 1872, şi biserica romano-catolică „Sfânta Ana”, din 1806, care este cea mai impunătoare.

Turism sportiv

Biserica Albă este, de mai multă vreme, o aşezare căutată de turişti, mulţi atraşi de lacurile amenajate pentru sporturi nautice, dar şi de posibilităţile de recreere oferite de râurile Caraş şi Nera, de fluviul Dunărea, aflate nu departe de oraş, sau de canalul Dunăre-Tisa-Dunăre. La Ghilad s-a construit o arenă multifuncţională sub forma unui balon, cu mai multe terenuri, pentru mini-fotbal, handbal, baschet şi tenis iar terenul de sport din Grebenac a fost, la rândul lui, modernizat.

Cele două localităţi au în vedere, pe lângă activităţile de agrement şi turism sportiv, organizarea unor târguri multietnice cu produse de gastronomie şi artizanat pentru promovarea unor produse locale, a folclorului şi a tradiţiilor din zonă. Nu lipsesc nici atracţiile naturale, unele adevărate curiozităţi. În zona oraşului Biserica Albă s-a păstrat deşertul Deliblata, singura zonă de deşert a Europei, o adevărată minune a naturii care are statut de arie protejată, cu specii de păsări unicat, şi o rezervaţie de 80.000 de hectare de pădure în mijlocul câmpiei, unde există şi un teren de vânătoare pentru vânat mare.

Surse foto: ghilad-belacrkva.eu, timisoaraonline.ro, wikipedia, romaniaturism.ro, belacrkvato.org, mapio.net, banaterra, casememoriale.ro, turismtimis.ro, crestinortodox.ro