Pistele de biciclete reprezintă de mulţi ani un subiect fierbinte pentru autorităţile din marile oraşe ale României, iar Timişoara nu face excepţie. Soluţia pe care au găsită-o însă acestea pentru amatorii traficului „verde” nu este însă deloc fericită: pistele „muşcă” din trotuarele şi aşa înguste, iar de multe ori mai mult îi încurcă pe biciclişti, fiind trasate în jurul pomilor sau cu direcţia spre… tufişuri. Realizarea lor nu a fost însă ieftină, iar beneficiarul contractului este firma Rosign, cea care are monopol pe semnalizarea rutieră din oraş. În prezent, în Timișoara, sunt amenajaţi aproximativ 50 km de piste pentru biciclete, cu precădere de-a lungul principalelor artere de circulaţie.
Câteva dintre pistele pentru ciclişti evidenţiate printr-o culoare distinctă, roşie sau verde, de cele mai multe ori însă, pistele de biciclete din Timişoara înseamnă două dungi trasate cu vopsea albă de-a lungul trotuarului sau chiar una singură, pe partea opusă delimitarea fiind făcută de bordura acestuia. Din loc în loc pot fi văzute biciclete desenate cu şablonul, ca toată lumea să fie convinsă că, într-adevăr, e vorba de nişte fâşii de trotuar destinate bicicliştilor.
În multe cazuri, acestea sunt amplasate în mod cu totul nefericit, pe trotuare înguste, astfel încât pietonii au dificultăţi în a circula în ambele sensuri, fac ocoluri ciudate în jurul unor copaci sau stâlpi ori se întrerup brusc în dreptul acestora, trec prin staţii de troleibuze şi autobuze unde bicicliştii se învălmăşesc cu călătorii aflaţi în aşteptarea mijloacelor de transport în comun ori se termină brusc, chiar în tufişuri, de multe ori fără niciun fel de avertizare.
Culiţă Chiş, directorul Direcţiei Tehnice, spune că lucrările au fost atribuite firmei Rosign prin încredinţare directă, aşa cum s-a încetăţenit obiceiul pentru toate lucrările de semnalizare rutieră, iar preţul mediu al unui kilometru de pistă pentru ciclişti este de 450 euro/km, plus TVA.
Pistele sunt marcate cu o vopsea pe bază de răşini acrilice, iar preţul unui kilogram este de 1,9 euro. El a adăugat că pentru marcarea unui kilometru de pistă se folosesc aproximativ 120 kg vopsea, fără a preciza dacă e vorba de pistele marcate de două dungi paralele sau doar de una singură ori dacă e vorba de pistele vopsite integral sau nu.
A confirmat însă că operaţiunea de marcare a pistelor este reluată după doi-trei ani, interval în care vopseaua folosită se degradează, iar lucrarea este plătită din nou. Culiţă Chiş nu a putut preciza ce sume vor fi alocate pentru amenajarea unor noi piste pentru ciclişti dar un lucru e sigur: lucrările vor fi încredinţate tot firmei ROSIGN S.A., în baza contractului multianual.
Chiar în anul înfiinţării firme Rosign, primăria timişoreană a încheiat un contract pe 14 ani pentru lucrări de semnalizare rutieră. Contractul a fost încheiat în 12 decembrie 2001, pe baza unei hotărâri de consiliu local, şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002, valoarea acestuia ajungând la aproximativ 300 de milioane de lei. Recent, actuala administraţie a dispus un control al semnelor rutiere, iar primarul Nicolae Robu a ameninţat că nu va plăti lucrările pe care le consideră „în plus”.
Oricum, in Timișoara s-au amenajat cum s-a putut, piste pt biciclete, iara pretul pe km nu mi se pare exagerat.
…dar ce nu-i bataie de joc in tara asta ? asa cum sunt invatamantul,sanatatea,economia,justitia,etc ,asa sunt si drumurile sau pistele pentru biciclisti si asa sunt si oamenii ,adica ”cum ii turcul ,si pistolul”.
domnu Culitza aista ie marele tartor la luvat shpagi. de la achizitionare troleibuze, autobuze, pana la utortizatii taximetristi, inclusiv firma asta fantoma Rosign!!! sunt curios cine sunt actionarii, de ce nu se verifica astaa????????????????????
Stiu sigur ca pistele din zona Circumvalatiunii-Gh.Lazar-Aradului nu au fost re-vopsite de muuuulti muuuulti ani – in nici un caz acum 3 ani. Cand vine vremea buna revin cu o fotografie cu „pista de biciclete” de pe Gh. Lazar (capatul dinspre Cetatii), partea cu numere pare. Un adevarat traseu cu obstacole.