TIMIȘOARA UITATĂ Cum a devenit cetatea iluminată de Renaștere infernul lui Gheorghe...

TIMIȘOARA UITATĂ Cum a devenit cetatea iluminată de Renaștere infernul lui Gheorghe Doja

2
DISTRIBUIȚI

Timisoara Mica Viena de Bega_ici-colo.ro_DSC_0141_01

Cetatea Timişoarei a devenit cunoscută în lumea europeană încă din secolul al XIV-lea, când a fost, timp de câţiva ani, reşedinţă regală, dar mai ales în timpul comitelui de Timiş Filippo Scolari, primul care, împreună cu familia şi prietenii săi, a răspândit ideile umanismului şi ale Renaşterii italiene în Europa Centrală şi Banat. Iar Timişoara a fost cel mai estic punct al continentului care poartă amprenta mecenatului său cultural. Comitele şi-a creat o bibliotecă recunoscută în epocă, a fost un protector al artiştilor, muzicieni renumiţi ai vremii au fost prezenţi la curtea sa, unde se dădeau banchete strălucite şi mese bogate pentru oaspeţii comitelui, aşa cum reiese din scene pictate păstrate în Italia. La curent cu tot ce se petrecea la Florenţa şi păstrând legături trainice cu oraşul de baştină, Scolari a adus după sine mulţi membri ai familiei sale care au ocupat funcţii importante, dar şi numeroşi meseriaşi şi negustori care şi-au adus contribuţia la prosperitatea şi nivelul cultural al oraşului.

Scolari deprinsese şi limba „valachă” şi, după spusele istoricului oficial al Florenţei, Poggio Braciolini, a susţinut originea latină a limbii române. În anii în care comitatul Timiş a fost condus de Scolari, 27 de tineri au plecat să studieze la diferite „şcoli superioare” europene, numite şi universităţi, mai ales la Viena sau la Cracovia, care promovau un învăţământ de tip enciclopedic, universitarii din acea epocă fiind consideraţi intelectualii Evului Mediu. Facultatea frecventată de cei mai mulţi tineri era cea la care se predau artele trivium-ului (gramatica, retorica, dialectica) şi ale quadrivium-ului (aritmetica, geometria, astronomia şi muzica). Erau însă şi studenţi la drept sau medicină, iar facultatea considerată supremă era cea de teologie. Studenţii obţineau o serie de diplome, cea de docent acordându-le permisiunea de a preda oriunde, iar cei care dobândeau doctoratul deveneau magiştri. Numeroşi locuitori ai Timişoarei au continuat să studieze la universităţi din Europa şi în timpul lui Iancu de Hunedoara. Puternic marcat de influenţa lui Scolari, acesta a avut, la rândul lui, legături cu Italia şi mai ales cu Florenţa, dar cetatea Timişoarei a fost şi locul în care a organizat şi de unde au pornit marile sale campanii antiotomane.

Cruzimea cetății iluminate

Timişoara Evului Mediu a rămas celebră şi prin numeroase scene de cruzime la care locuitorii ei au fost martori. Supliciile la care Pavel Chinezu i-a supus pe prizonierii turci i-au îngrozit pe contemporani, dar i-au sporit totodată faima. Papa Sixt al IV-lea i-a acordat indulgenţe şi iertarea tuturor păcatelor pentru victoriile obţinute împotriva Semilunei.

În 1514, încercările răsculaţilor conduşi de Gheorghe Doja de a cuceri oraşul au durat mai bine de o lună. Nepregătit pentru un asediu atât de îndelungat şi cuprins de disperare, comitele Ştefan Bathory a cerut ajutorul voievodului Transilvaniei, Ioan Zapolya, mai ales că populaţia, înfometată şi cuprinsă de boli, îi cerea să capituleze. După înfrângerea răsculaţilor, capii răscoalei au fost supuşi unui supliciu crunt. Se spune că martiriul lui Doja s-a petrecut la sud de cetate, nu departe de cursul râului şi a fost de o cruzime unică, așa cum nu s-a mai întâlnit nici înainte, nici după el.


Au fost meşteşugite din fier un tron, o coroană şi un sceptru; Gheorghe Doja, gol, a fost legat de eşafod cu lanţuri grele, aşezat pe tronul înroşit de foc, coroana încinsă în flăcări i s-a aşezat pe cap, în semn de batjocură, pentru că îndrăznise să se proclame principe al cruciadei antinobiliare, iar în mână a fost silit să ţină sceptrul înfierbântat. I-a fost lăsat apoi sânge din arterele principale iar fratele său, Grigore, a fost silit să-l bea. Puţinii căpitani rămaşi în viaţă, care ajunseseră ca nişte umbre şi erau lihniţi de foame, au fost forţaţi, sub ameninţarea săbiilor, să sfâşie cu dinţii bucăţi din trupul ars cu fierul înroşit al fostului lor comandant. Trei dintre ei, care au refuzat, au fost pe loc traşi în ţeapă. Cu trupul sfârtecat de cleştele încins, Doja a suportat cu stoicism chinurile cumplite la care a fost supus, fără să scoată un geamăt, şi şi-a dat sfârşitul în cele mai cumplite chinuri, după ce i-au fost smulse din trup măruntaiele. După sinistrul ospăţ, căpitanii lui Doja au fost, pe rând, măcelăriţi, fratele său fiind lăsat cel din urmă. Trupurile le-au fost arse, iar cenuşa aruncată în râu sau împrăştiată în vânt. Ceea ce a mai rămas din trupul lui Gheorghe Doja a fost tăiat în patru bucăţi, iar acestea au fost spânzurate la Alba, Oradea, Buda şi Pesta, pentru a servi drept pildă celor care le vedeau. Mulţi ţărani care au luptat alături de Doja au sfârşit la fel de crunt: au fost spânzuraţi în furci sau chiar în copaci, traşi în ţepe sau în pari.

Tradiţia populară spune că martiriul ar fi avut loc în actuala Piaţă Maria, deşi mulţi istorici sunt de părere că dramaticul episod, care i-a cutremurat profund pe contemporani, s-a petrecut mai aproape de castel. Istoricul italian Paolo Giovio relata  că „a fost o privelişte îngrozitoare şi un fel de a se pedepsi nemaiauzit până atunci, de la care creştinii ar fi trebuit să fie departe, şi cu gândul, şi cu privirea”.

Conform legendei, în timpul supliciului cei aflaţi de faţă au văzut chipul Fecioarei Maria coborând din văzduh şi s-au cutremurat până în străfundul inimii. Ulterior, pe locul respectiv a fost aşezată o icoană de lemn a Sfintei Fecioare, iar acesta a devenit loc de pelerinaj. Vechea icoană a fost înlocuită în 1865 cu o statuie de piatră, iar în 1906 a fost ridicată capela actuală, care adăposteşte statuia Sfintei Fecioare Maria, sculptată în marmură.

Masacrul dinaintea dominației otomane

Un alt moment dramatic a fost acela în care cetatea, apărată de o garnizoană care număra aproape 2.000 de călăreţi şi 1.500 de pedestraşi, a fost supusă asediului otomanilor. Mercenarii au apărat cetatea cu vitejie şi toţi locuitorii ieşeau zilnic să repare distrugerile, lucrând uneori şi noaptea. Luptele între „ghiaurii” care purtau pe cap căşti de oţel, pe mâini zale, iar pe piept şi pe gât scuturi, cu turcii înarmaţi cu iatagane, topoare, buzdugane şi trunchiuri de copaci, au fost crâncene. După câteva zile de asediu, turcii au trimis peste ziduri, cu ajutorul unei săgeţi, o scrisoare prin care celor din cetate li se promitea libertatea dacă predau cetatea, dar vremea s-a stricat brusc şi turcii, nepregătiţi pentru un asediu de iarnă, s-au retras la Belgrad.

În vara anului următor, când comitele Şefan Losonczy s-a văzut nevoit să accepte începerea tratativelor, a cerut ca luptătorii garnizoanei să poată părăsi cetatea cu arme şi bagaje şi să aibă la dispoziţie o escortă, iar pentru locuitorii care urmau să rămână în cetate cerea asigurări că nu vor fi jefuiţi şi îşi vor putea păstra avutul. La sfârşitul lunii iulie, garnizoana creştină şi o parte a locuitorilor au început retragerea prin poarta Lipovei.

Coloanele de căruţe cu bagaje, bolnavi şi răniţi, urmaţi de cavaleria şi infanteria garnizoanei, au început să treacă printre ienicerii aşezaţi pe două coloane dar, în urma unui incident provocat de otomani, comitele ripostă şi începu un adevărat măcel. Întreaga garnizoană timişoreană a fost masacrată. Ştefan Losonczy, rănit, a fost dus în faţa lui Ahmed paşa, iar acesta a poruncit să i se taie capul. Craniul, înfipt în vârful unei lănci, fu înfăţişat armatei şi apoi trimis sultanului, la Constantinopol, ca semn al victoriei. Orăşenii fură siliţi să se întoarcă cu bunurile lor în cetate, iar aceasta a fost ocupată de turci, care au transformat-o în centru de eyalet, fiind cea mai însemnată fortăreaţă din ţinut.

foto: ici-colo.ro

2 COMENTARII

  1. Fată, articolul acesta incepe sa se apropie de profesionalismul celor de la Adevarul care au deschis calea acestor articole. Problema este ca ti’ai pastrat imbecilitatea ta – in a scrie de la tine toate rahaturile. Care este diferenta, dupa mintea ta, in „au fost trasi in țepe sau in pari”?!

Dă-i un răspuns lui .... Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.